Doctor stomatolog Eny Pavel: Afecţiunile limbii

Glosodinia: se manifestă prin dureri unilaterale pe marginea limbii, care simulează arsura sau căldura insuportabilă. Apare mai ales pe fondul unor afecţiuni neurotice, de mai multe ori la bolnavii de cancer.
Usturimea limbii: apare în general la paciente de peste 40 de ani. Limba lor parcă ar fi dată cu boia de ardei, arsă cu fierul roşu etc. La acestea se adaugă şi un gust sălciu, acru metalic sau sărat. Senzaţia de arsură este de multe ori continuă, dar nu influenţează alimentaţia sau somnul. Senzaţiile se datorează unor fenomene fiziologice sau psihice legate de menopauză, fiind însoţite şi de roşeaţă şi paloarea pielii, transpiraţie, palpitaţii.
Limba seratală: poate fi o manifestare congenitală care survine la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii. Suprafaţa limbii este brăzdată de numeroase şanţuri, mai mult sau mai puţin profunde. Apare, de obicei în afecţiuni gastrice şi alte boli.
Limba geografică: în anumite cazuri (unele boli sistemice, în unele avitaminoze), limba se descuamează numai parţial, imitând o hartă geografică.

În bolile generale, culoarea limbii este modificată

Limba este palidă în anemiile primare şi secundare foarte grave. Limba se prezintă galbenă (pe suprafaţa inferioară) în caz de icter. În tulburări ale circulaţiei venoase, limba este roşie, violacee sau chiar albastră. Prezintă o culoare roşie de diferite intensităţi în diabetul zaharat, insuficienţă hepatică, ulcerul gastric şi duodenal, colita şi după tratamentul cu antibiotice. În scarlatină, la început se constată o „limbă sabarată” pentru ca după 2-3 zile să apară o culoare intensă roşie strălucitoare. Din cauza măririi papilelor, limba este zmeurie. În anemia pernicioasă (lipsa vit. B12) limba este roşie, lucioasă, netedă prin atrofia papilelor, suferinzii acuzând arsuri în toată gura. Limba neagră piloasă se vede de obicei la caşectici (slăbiţi, taraţi) şi în unele îmbolnăviri cu ciuperci. Se produce o alungire a papilelor limbii care o face să semene cu un „lan de grâu culcat după furtună”, de culoare negricioasă. Escare, ulceraţii, sunt determinate de obicei de intoxicaţii cu substanţe corozive (acizi, sodă caustică). Ulceraţii traumatice pot fi provocate şi de dinţi cariaţi sau de lucrări protetice incorecte. Bolnavii care suferă de epilepsie îşi pot muşca limba în timpul crizelor ulceraţii mai grave şi în boli ca: tuberculoza, sifilisul, tusea convulsivă (localizate la frâul limbii). Ulceraţiile la aspect crateriform trebuie să ne atragă  atenţia asupra posibilităţii unui cancer.

Tumorile limbii

În apariţia acestora sunt incriminate traumatismele mici, repetate, obiceiuri vicioase (muşcarea limbii). La aproape toate cazurile sunt prezenţi factori declanşatori: fumatul şi consumul de alcool, igiena bucală defectuoasă cu depuneri tartrice (piatra) masive. Orice mică formaţiune tumorală, ulceraţie, fisură care se vindecă greu reapare sau nu se vindecă, trebuie suspectată, iar cel ce o are trebuie să se prezinte la un consult medical.
După o examinare atentă şi coroborare cu alte date medicale, medicul stomatolog îşi va putea da seama despre ce fel de ulceraţie este vorba.