Podul de la Căteasca, un măr al discordiei de-a lungul timpului… În urmă cu 130 de ani, un scandal tras la indigo cu cel de azi

Constantin Nicolescu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, a fost condamnat de Curtea de Apel București la 9 ani şi jumătate de închisoare cu executare prin contopirea pedepselor în procesul privind podul de la Căteasca, unde prejudiciul este estimat la aproape un milion de euro. DNA l-a acuzat  pe Nicolescu şi alte 11 persoane că au fi fraudat fonduri europene în valoare de 1,2 milioane euro. Procurorii DNA au susţinut că Nicolescu ar fi accesat fondurile europene PHARE pentru refacerea podului de la Căteasca susţinând că a acesta ar fi fost afectat de inundaţiile din 2005, deşi podul era deteriorat anterior.

Regele Carol I a autorizat taxa de trecere peste pod

Puţini cunosc însă faptul că de-a lungul timpului podul de la Căteasca a fost un măr al discordiei la nivelul autorităţilor locale. În 1885, ziarul „România Liberă” scria că autorităţile argeşene erau autorizate prin decretul regelui Carol I să stabilească o taxă de trecere pe podul de lemn „construit de judeţ peste apa Argeşului, în dreptul comunei Căteasca”. Pe acest pod trecea aşa-zisul „drum al ţuicii” care făcea schimbul comercial între produsele livezilor şi podgoriile Argeşului, Muşcelului şi Dâmboviţei şi o parte din cerealele produse în sudul judeţului Argeş şi a ţării în general. În 1896, în ziarul bucureştean „Epoca“ se scria că „pentru o prăbuşitura de pământ imperceptibilă, ivită la capătul măreţului pod de peste Argeş dintre Leurdeni – Muşcel şi Căteasca – Argeş, Niţescu, improvizatul inginer al judeţului, fără niciun titlu, sperie pe ambii prefecţi ai judeţelor limitrofe că din această cauză podul n-are să mai dureze şi că pentru a-l scăpa, se necesită mai întâi abaterea apei pe sub mijlocul lui”.
În activitatea de consolidare a podului de lemn inginerul era învinuit printre altele că a distrus câţiva spargheţuri care serveau tocmai la apărarea picioarelor podului împotriva buştenilor şi sloiurilor aduse de apă. Şi pentru a complica lucrurile mai mult, se afirma că arendaşul local de la Căteasca, „un agent aprig al regimului” a baricadat trecerea peste podul aflat în reparaţii, însă a construit alături un pod propriu „pe două vase ce avea disponibile percepându-se taxe de la 20-80 bani de căruţă, după cum trecătorii sunt mai aproape, ori mai departe de localitate”… Cu alte cuvinte, la vremuri noi, tot oameni…vechi!