Prețul comasării… Cum să ștergem de pe hartă comuna Nucșoara, o mărturie vie că românii au știut să moară pentru libertate? Identitatea nu se măsoară în CNP-uri

Deși reforma administrativă este o necesitate economică evidentă, sacrificarea unor localități-simbol ale demnității naționale riscă să șteargă mai mult decât niște granițe. Riscă să șteargă memoria colectivă.

Harta administrativă a României s-ar putea redesena radical prin programul de comasare a localităților, o inițiativă guvernamentală ce pune pe masă pârghii economice majore pentru eficientizarea aparatului bugetar. La nivel național, 429 de comune cu mai puțin de 1.500 de locuitori se află pe lista vizată de această restructurare brută a teritoriului. Printre ele se numără și comuna Nucșoara, localitatea argeșeană care numără astăzi doar 1.266 de locuitori.

Din punct de vedere strict financiar și birocratic, reforma este privită ca o inițiativă bună, menită să reducă cheltuielile cu aparatul administrativ local și să comaseze bugete. Însă o întrebare dureroasă se ridică dincolo de cifre. Cum ar putea dispărea, cum am putea să ștergem de pe hartă comuna Nucșoara, locul cel mai încărcat de istorie și de simbolism al luptei anticomuniste din România?

Nucșoara ocupă un loc de martiriu în istoria recentă a României, fiind nucleul celei mai longevive mișcări de rezistență armată anticomunistă din munți. Între anii 1948 și 1958, grupul „Haiducii Muscelului”, condus de frații Toma și Petre Arnăuțoiu, alături de colonelul Gheorghe Arsenescu, a sfidat regimul totalitar din crestele Făgărașului, scriind o pagină de un curaj inegalabil. Acești oameni nu au fost doar simpli locuitori ai unor coordonate geografice, ei au transformat munții Nucșoarei în ultima redută a libertății românești în fața tăvălugului bolșevic.

Tot acest pământ a dat țării personalități-simbol ale demnității umane. Cea mai cunoscută dintre ele rămâne Elisabeta Rizea, o țărancă simplă din Nucșoara, a cărei statură morală a depășit granițele județului. Sprijinind partizanii din munți cu hrană și informații, Elisabeta Rizea a îndurat ani grei de închisoare cumplită și torturi de nedescris, fără a-și trăda idealurile sau camarazii. După 1989, ea a devenit o emblemă națională a rezistenței și a refuzului de a îngenunchea în fața terorii istorice.

Dincolo de calcule economice, rămâne datoria morală…

Când birocrația centrală pune pe masă pragul de 1.500 de locuitori ca unică unitate de măsură pentru viabilitatea unei comunități, ea ignoră faptul că valoarea unei localități precum Nucșoara nu se poate calcula în funcție de numărul de CNP-uri active sau de încasările din taxe locale. Nucșoara este un monument istoric în aer liber, un altar al demnității naționale.

Comasarea administrativă poate aduce eficiență economică în statistici, dar în cazuri speciale, ea trebuie aplicată cu un discernământ profund și cu excepții clar definite. A absorbi Nucșoara într-o altă entitate administrativă și a-i dilua identitatea istorică ar fi un act de ignoranță culturală. În goana după optimizarea bugetară, statul român nu are voie să își șteargă propriile repere de rezistență morală. Nucșoara trebuie să rămână pe hartă, nu doar ca o comună montană, ci ca o mărturie vie a faptului că românii au știut să lupte și să moară pentru libertate.