Agentul 007 comunist… Eșecurile ofițerilor de filaj ai Securității

Securitatea era câinele de pază al regimului comunist, calitate în care era, deopotrivă, dispreţuită şi temută de români. Prin metode brutale, ori persuasive, îşi crease în cadrul societăţii româneşti imaginea unei instituţii atotştiutoare şi atotputernice. În timp ce majoritatea populaţiei încerca să evite să-i intre în atenţie, puţini erau la curent cu numeroasele eşecuri şi gafe ale securiştilor.

Într-un document de uz intern din 1968, Direcţia 9 (unitatea Securităţii responsabilă cu filajul şi investigaţiile) prezintă cauzele pentru care, deşi activitatea de filaj se îmbunătăţise în ultimii ani, rămăseseră încă destule sincope în urmărirea „elementelor duşmănoase”. Chiar şi Ceauşescu, la Consfătuirea cu activul de bază din Ministerul de Interne, remarca că, în ciuda succeselor repurtate, activitatea organele de securitate trebuia perfecţionată. Evident, chiar şi un document intern al Securităţii trebuia să pună o cărămidă la construirea cultului personalităţii dictatorului şi să facă trimitere la „indicaţiile preţioase”.

Raportul are în vedere activitatea ofiţerilor de filaj în anul 1967, comparativ cu perioada precedentă, şi oferă o privire asupra evoluţiei acţiunilor de filaj, scoţând în evidenţă (cu procentaje) diversele modalităţi în care ofiţerii au ratat misiunile, precum şi cauzele acestor nereuşite. În principal este vorba despre incompetenţă, nepăsare şi proasta planificare şi organizare a misiunilor. Autorul raportului oferă şi o serie de exemple jenante pentru o poliţie politică presupus infailibilă. Astfel, un urmărit a fost pierdut din atenţie şi din cauza nepăsării ofiţerilor, care preferau să citească ziarul. În alt caz, cel vizat a realizat că are „coadă” pentru că securiştii au folosit, în mod repetat, pentru urmărire o maşină care sărea în ochi – o Volga vernil. Cel mai stânjenitor exemplu a fost cazul celor doi cetăţeni străini care i-au detectat pe agenții de filaj şi s-au apropiat de automobilul acestora, comunicându-le că „lucrează foarte slab”.

Sunt multe alte cazuri de incompetenţă (uneori prostie pură) din partea ofiţerilor de Securitate, indiferent de domeniul de activitate şi metodele practicate. Toate au fost muşamalizate cu grijă. Populaţia nu trebuia să afle că şi Securitatea, ca orice altă instituţie comunistă, avea frecvente probleme cu „producţia”.

RAPORT – Desconspirarea acțiunilor de filaj

În cazul desconspirării unui obiectiv filat timp de 2 zile în Bucureşti, s-a acţionat pe prim plan mai mult cu un autoturism „Volga” de culoare vernil, deși echipa era dotată cu două autoturisme. A treia zi obiectivul s-a deplasat într-un oraş de provincie, fapt ce era cunoscut dinainte de către ofiţerii filori. Cu toate acestea nu s-au luat măsuri care să asigure continuitatea filajului în mod conspirat, astfel că acelaşi autoturism ce acţionase în primele două zile a fost prevăzut să se deplaseze şi în provincie.

Deşi pe o mare porţiune de traseu pe prim plan a acţionat un autoturism „Mercedes” a fost suficient ca o singură data obiectivul să staţioneze şi să-l depăşească maşina Volga (care acţionase şi în Bucureşti) pentru ca acesta să-i sesizeze culoarea şi numărul şi să-şi întărească convingerea că este urmărit.

Ajuns în oraşul pe care intenţiona să-l viziteze, obiectivul în discuţiile avute la locul de cazare a afirmat că este indignat de faptul că este urmărit, indicînd în acelaşi timp şi numărul autoturismului care corespundea realităţii.

Cauzele acestei desconspirări constau în principal în acţionarea în mod repetat pe prin plan cu una şi aceiaşi maşină (Volga vernil); modul defectuos de organizare a filajului pe traseul din provincie, unde pe lîngă autoturismul „Mercedes” a acţionat şi aceiaşi „Volga” folosită în Bucureşti, fără a-i schimba nici măcar numărul de circulaţie; subaprecierea obiectivului ca urmare a activităţii desfăşurate, relativ redusă; nefolosirea deghizajului, în special pentru autoturisme; lipsa de previziune şi contracarere de către ofiţerii filori a sistemului de autoverificare a obiectivului prin opriri dese pe traseu şi studierea acestora.

La săvîrşırea acestei desconspirări a contribuit şi lipsa de conlucrare cu organul de filaj din teritoriu, care necunoscînd cu ce autoturisme s-a acţionat, au continuat filajul cu o maşină de aceiaşi marcă şi culoare cu cea remarcată de obiectiv, fapt ce a trezit şi mai mult curiozitatea obiectivului.

Un alt caz îl constituie desconspirarea filajului de către doi vizitatori luaţi în plasare de la o reprezentanţă diplomatică, care, parcurgând pe jos un anumit traseu, au observat la diferite intersecţii de străzi un autoturism ce le trecea prin faţă. În situţia de fapt, nici pe departe nu poate fi vorba de lipsa unor mijloace tehnice din dotare, sau alte motive, ci este vorba de încălcări flagrante a regulilor şi instrucţiunilor muncii de filaj.

Lipsa de răspundere şi comoditate manifestată de unul din ofiţeri, care şi-a permis să-i fileze din autoturism, trecîndu-le de mai multe ori prin faţă, sînt principalele cauze care au dus la săvîrşirea acestei desconspirări.

Modul defectuos de acţiune a fost atît de evident încît cei doi vizitatori profitînd de un moment în care maşina staţiona, s-au apropiat de autoturism, afirmând către conducătorul auto că se „lucrează foarte slab”.

Un obiectiv mergînd la un spital ce avea mai multe intrări a fost pierdut deoarece nu s-au luat măsuri de asigurare a tuturor ieşirilor cu toate că acestea erau cunoscute anterior de către ofiţerii filori. In alt caz nu s-a asigurat nici măcar filajul după un obiectiv ce se plimba într-un parc, ofiţerii mulţumindu-se numai cu asigurare a principalelor ieşiri, fapt ce a dus la pierderea acestuia timp de 4 ore în care nu s-a cunoscut nimic despre activitatea întreprinsa de obiectiv.

Datorită lipsei de organizare, unele obiective au fost pierdute la plecarea de la adrese. Din analiza acestor cazuri a rezultat şi faptul de că unii şefi de echipe încălcînd regulile elementare ale muncii au trimis ofiţerii să stea în autoturisme lăsînd pentru observare un singur ofiţer care n-a reuşit să remarce plecarea obiectivelor de la acele adrese.

Au existat şi situaţii cînd săvîrşirea unor pierderi s-au datorat mai multor cauze înglobînd slaba organizare, lipsa de atenţie, confuzie sau chiar nerespectarea planurilor iniţial întocmite.

Aşa de exemplu un obiectiv a fost pierdut la plecarea de la întreprindere de comerţ, deoarece pe lîngă faptul că planul de organizare nu a fost respectat s-au creat posturi descoperite în locuri necorespunzătoare, manifestîndu-se totodată şi neatenţie din partea ofiţerilor cu toate ca obiectivul prezenta semnalmente distincte, deci uşor de remarcat. De menţionat este faptul că în acest caz, atît şeful de echipă, cît şi ceilalţi ofiţeri au acceptat alternativa de a sta în grup unii dintre ei avînd şi alte preocupări de a citi ziarul fără ca vreunul să aibă sarcina concretă de a viza ieşirea pe unde normal urma să iasă obiectivul.

Un alt obiectiv a fost pierdut în interval de 24 ore de trei ori, datorită slabei preocupări manifestată de ofiţerii ce deserveau posturile interioare şi echipa de predări care au făcut de fiecare dată confuzie’’.

Sursa: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS