Despre donația Paraschivei Nicolau și înființarea primei biblioteci publice de la Pitești

Inițiativa înființării unei biblioteci publice orășenești a fost una eminamente particulară, chiar individuală, în care municipalitatea a jucat un rol mai degrabă periferic, chiar retrograd. Anul 1869 reprezintă un reper important în acest sens, întrucât Paraschiva, soția văduvă a lui Ştefu Nicolau, femeie instruită la școala grecească, lasă prin testament municipalității piteștene o sumă însemnată – 200 de galbeni austrieci (echivalată la 2.350 lei noi, în 1873), pentru cumpărarea de cărți în vederea înființării primei biblioteci publice a orașului.

În testament, aceasta a lăsat scris:

„Vor fi datori moștenitorii mei să dea două sute de galbeni austrieci pentru înființarea unei biblioteci în acest oraș, publică, pentru instruirea poporului, și care doresc să poarte numele soțului meu pentru memoria în eternitate”.

Paraschiva Ştefu Nicolau se stinge la scurt timp după întocmirea testamentului, la 4 martie 1869, în vârstă de 55 ani. În anul următor, moștenitorii au depus banii în contul Primăriei Pitești, însă municipalitatea nu s-a grăbit să pună în aplicare prevederile testamentare. În bugetul anului 1873 a fost alocată suma de 2.350 lei pentru înființarea bibliotecii publice, conform legatului, însă banii au fost folosiți pentru acoperirea altor cheltuieli administrative.

După numeroase presiuni și reclamații ale moștenitorilor, municipalitatea se urnește cu greu și abia în 1878, grație primarului Nicolae Coculescu se alocă suma necesară pentru cumpărarea primelor cărți. Directorii școlilor din oraș au fost rugați să facă liste cu cărțile care trebuia să fie cumpărate pentru a sta la baza înființării Bibliotecii publice Ştefu Nicolau. După realizarea mai multor licitații, cu anulări și reveniri, de abia în vara anului 1881 avem dovada primirii tuturor cărților (237 volume), conform contractului. Cele mai multe cărți erau în limba franceză, dar și cărți premiate și tipărite de Societatea Academică.

Un impediment important în calea bunei funcționări a bibliotecii publice a fost lipsa unui local propriu. Biblioteca publică a funcționat în primii ani în clădirea primăriei orașului, aflată la rândul ei cu chirie în casele lui Pavlică Rătescu, ulterior în clădirea gimnaziului orășenesc, care la început a funcționat în clădirea școlii primare de băieți aflată pe Bulevardul Elisabeta Doamna (Bulevardul Republicii în prezent).

În 1886 s-a dat în folosință primul local al Primăriei Pitești, însă biblioteca orășenească nu a mai fost acceptată în noul spațiu, deoarece „reprezentanții administrației locale aveau mai mult preocupări comerciale și mai puțin culturale”. Liceul piteștean a beneficiat din toamna anului 1899 de un local impunător, în care la scurt timp s-a mutat și a funcționat Biblioteca Ştefu.

Primii bibliotecari sau conservatori au fost desemnați prin cumul; profesorul de gimnaziu Ion Trifonescu, urmat de inginerul orașului Ion Robescu, când biblioteca a funcționat într-o clădirea închiriată în comun cu Primăria, adică între 1881-1885. Ion Robescu, în calitate de consilier orășenesc, în 1886 propune să fie pomeniți în mod solemn toți donatorii care au contribuit la dezvoltarea comunității, inclusiv Paraschiva Ștefu, care „a dat o sumă de bani spre a se forma o bibliotecă publică spre luminarea intelectuală a cetățenilor”.

Propunerea acestuia privind constituirea unui volum de documente despre donatorii piteșteni, inclusiv cu portretele acestora și donațiile făcute de-a lungul timpului a fost însă dată uitării.

Un moment important în istoria bibliotecii orășenești a fost realizarea unui Regulament de funcționare (1886), care îi stabilea un cadru modern de funcționare. Prin acest regulament, orașul trebuia să prevadă în bugetul anual sume de bani pentru cumpărarea de cărți.

Biblioteca Ștefu a fost plasată în subordinea directorului gimnaziului (liceului), care devenea astfel administrator și conservator al bibliotecii publice orășenești. Această decizie a dus, în timp, la dizolvarea identității bibliotecii orășenești, prin confundare cu biblioteca liceului, fapt observat după război, când în oraș ia ființă, tot din inițiativă privată, o instituție similară, Ateneul Popular Gheorghe Ionescu Gion (1929) condusă de Tatiana Bobancu.

Fondul de carte deținut de Biblioteca Ştefu se va dezvolta treptat, mai mult din donații și mai puțin din banii prevăzuți în bugetul orașului, după cum era stabilit prin regulamentul de funcționare al bibliotecii orășenești din 1886. Cea mai însemnată donație de carte a fost făcută de Ana Ciupagea, actriță cu studii la Paris, poetă și traducătoare, soția văduvă a lui Gheorghe Ionescu Gion, istoric și academician, decedat în 1904, care donează liceului din Pitești biblioteca răposatului ei soț, formată din circa 3.000 de volume, majoritatea în limba franceză.

Paraschiva Ștefu Nicolau (1814-1869) rămâne în istoria urbană piteșteană întrucât a fost acea persoană demnă care a avut inițiativa înființării primei biblioteci publice „pentru instruirea poporului”: Biblioteca Ștefu.

TESTAMENTUL

Testamentul Paraschivei Nicolau din Pitești, rămasă fără urmași direcți, prin care lasă averea ei nepoților de frate și Primăriei orașului Pitești suma de 200 de galbeni pentru înființarea unei biblioteci publice.

La 22 fevruarie anul 1869

Dl. Președinte a primit petițiunea D-ei Paraschiva Nicolau prin care cere legalizarea următorului testament.

Neavând nici copii, nici părinți, ci numai rude de alături, am hotărât prin acest testament care din rudele mele să moștenească dupe moarte averea mea mișcătoare și nemișcătoare.

Mai întâi, declar că averea mea totală se compune din moșia Scheau Vărzaru din comuna Dobrogostea, districtu(l) Argeșiu, cu pădure, ecarete și tot ce se află pe dânsa, una pereche case cu locul lor în orașul Pitești, ulița Sfântului Ioan, pe care începând a le repara sunt încă nesăvârșite, o vie în comuna Ştefănești, districtu(l) Mușcelu, bonurile rurale în valoare de lei vechi 32.300 și alte creanțe, cum și avere mișcătoare compusă de cazane și osebit objecte ale casei.

Totala această avere mișcătoare și nemișcătoare o las după încetarea mea din viață în deplină moștenire a nepoților mei de frate, anume: Ştefan, Nicolae și Constandin, fiii fratelui meu Alecu Gheorghiu, în modul următor.

Toată averea mișcătoare și nemișcătoare se va împărți egal de către numiții mei nepoți: Ştefan, Nicolae și Constandin, frați Georgești, precum și creanța de galbeni 417 cu a lor dobândă ce am să iau cu zapisul legalizat de Trib. și ipotecă o pereche case cu locul lor din acest oraș de la reposatul fratele meu Alecu Gheorghiu, tatăl nepoților moștenitori și cu condițiile următoare.

1. Vor fi datori a nu înstreina nimic din averea nemișcătoare, până ce și ceilalți doi nepoți Nicolae și Constandin vor veni în etate de douăzeci și cinci ani;
2. Vor fi datori a înzestra din această avere pe nepoata mea Efima, fiica fratelui meu Mihalache dându-i dotă galbeni austrieci una mie (1.000);
3. Vor fi datori a da două sute galbeni nepoată-mi Alecsandrina, soră cu cea din sus fiind când va fi a se mărita;
4. Creanța din bilanțul socotelilor moșiei Drăgoești ce-mi datorează d. Petre Mareșiu, soțul nepoată-mi Sofia, îi dăruiesc nepoată-mi Sofia considerându-se tot ca dotă așa;
5. Vor fi datori moștenitorii mei să dea două sute galbeni austrieci pentru înființarea unei bibliotece în acest oraș, publice, pentru instruirea poporului și care doresc să poarte numele soțului meu, pentru memoria în eternitate; această sumă de galbeni, două sute, se vor depune de către moștenitorii mei, în termen de un an după decedarea mea, în primărie spre a executa imediat această a mea dorință, fără a fi permis să se urmeze altfel;
6. Vor fi datori a-mi face înmormântarea fără lux, dar după buna cuviință făcându-mi pomenirile și toate serviciile religioase, conform legii până la șapte ani, dând și douăzeci și patru sărindare;

Fiindcă din moștenitorii mei,  anume Nicolae și Costandin sînt minori, constitui asupra lor o epitropie compusă din moștenitorul meu Ştefan, fratele lor, care să îngrijească de creșterea și educațiunea lor predând Trib. socoteli pentru venit și cheltuieli părților de moștenire.

Această epitropie va fi sub privegherea și controlul fratelui meu Vasilache Gheorghiu, Nicolae Gherman și Nicolae Antonescu, care pe lângă aceasta se constituie și executor testamentar, adică de a stărui să se îndeplinească cele prevăzute în acest testament  și a bunei administrări a averii minorilor de către epitrop.

Aceasta este voința și dorința mea și spre legitimare am rugat pe onor Tribunal să-l legalizeze subscriindu-l eu, căci n-am putut a-l scrie neștiind decât carte grecească.

1869 fevruar 21, Pitești. Paraschiva Nicolau.

REGULAMENT

Regulamentul bibliotecii orășenești (Biblioteca Ștefu) pentru înființarea, îmbunătățirea și administrația unei biblioteci într-acest oraș Pitești, care se va instala într-una din camerele Gimnaziului local.

CAPITOLUL I

Art. 1. Biblioteca ce se înființează astăzi în Pitești va purta pentru totdeauna numele de Biblioteca Ştefu în memoria decedatei Paraschiva Ștefu, care în anul 1870 a dotat Comuna cu suma de 2.350 lei noi, pentru începerea acestei biblioteci.

Art. 2. Se va avea în vedere că pe fiecare an să se prevadă în bugetul comunei câte o sumă oarecare pentru cumpărarea de cărți la această bibliotecă.

Art. 3. Primarul comunei să intervină pe lângă Consiliul județean ca şi acesta la rândul său să prevadă câte o sumă oarecare pentru acest scop.

Art. 4. Tot primarul să îngrijească a se face apel atât la Ministerul Instrucțiunii Publice, cât și la toți autorii, traducătorii şi jurnaliștii de opere literare și științifice, spre a procura gratis câte unu sau două exemplare din operele lucrate de dânșii.

Acest apel se va publica atât în Monitorul Oficial, cât și în alte jurnale.

Art. 5. Această bibliotecă se va preda cu inventar, format în dublu exemplar, d-lui director al gimnaziului local, care va fi de drept administratorul şi conservatorul acestei biblioteci.

Capitolul II –  Organizația

Art. 6. Un registru sigilat de Primărie, filat pe fiecare față, subscris de Primar şi de Directorul Gimnaziului va servi ca inventar al bibliotecii.

Art. 7. Cărțile în bibliotecă vor fi așezate în regulă prin dulapuri cu geamuri, deosebite după autori și specialitatea ce tratează, toate vor purta pe dânsele, pe lângă numărul curent și numele autorului cu materia ce tratează.

Art. 8. Se va face un mobilier necesar pentru lectura cărților după cum se va găsi cu cale de către Primărie şi Directorul Gimnaziului.

Iar pentru întreținerea acestui mobilier, eclararea camerei, încălzitul etc. se va prevedea în buget cheltuielile ce se va găsi cu cale.

Capitolul III – Administrația

Art. 9. Un registru copie după registru general (Inventar) va fi deschis întotdeauna în bibliotecă pentru ca lectorii să-și poată alege cărțile ce voiesc a citi.

Art. 10. Un alt registru în care se va trece cărțile ce se dau lectorilor, care vor subscrie într-însul de primirea cărților ce voiesc a le lua să citească.

Acest registru va fi împărțit în coloane, arătând numărul curent, numărul de cărți din bibliotecă, numele autorului şi materia ce tratează.

Art. 11. Orice persoană va lua cărți pentru a citi este obligată a le restitui bibliotecii în termen ce se va aprecia, după necesitate, și în starea în care le-a primit, când se va șterge semnătura din registru.

Art. 12. Orice cititor care nu va aduce cărțile la timp va fi obligat a plăti în bani costul acelei cărți înzecit decât valoarea acelei cărți, aceasta fără curs de judecată, sancțiune sau punere în întârziere, se va executa de către casierul primăriei, aplicându-se legea de urmărire ca pentru celelalte datorii comunale.

Art. 13. Directorul gimnaziului va face prin personalul de care dispune a se observa cu cea mai mare strictețe executarea acestui regulament.

Art. 14. Regulamentul de față se va imprima şi publica în broşuri atât în oraș, cât și în alte comune urbane prin primarii respectivi.

Art. 15. Un exemplar se va scrie sau imprima într-un registru conținând mai multe file cu hârtie liberă în care vor subscrie toți aceia ce iau cărți ca să citească, atestând că au văzut obligațiunile puse în art. 12 şi că se vor supune acelor dispozițiuni.

Art. 16. Un program se va face de către d-nul director al gimnaziului după cum va găsi de cuviință pentru administrarea acestei biblioteci spre a deveni cât se poate mai folositoare publicului piteștean.

Făcut şi aprobat de consiliu astăzi 16 martie anul 1886.

Primar, N. Constantinescu

Consilieri: I. Robescu, G. Negulescu, I. Bănescu, pr. G. Popescu

Secretar, T.G. Penescu.