Nicolae Georgescu: Cine știe istorie?

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, fostul deputat Nicolae Georgescu face o analiză foarte interesantă despre dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a evalua credibilitatea surselor digitale.

Nicolae Georgescu: ’’Cine știe istorie? Răspunsul este că tot mai puțini cetățeni aprofundează acest domeniu. Cine își dă cu părerea despre istorie și distribuie filmulețe pe teme istorice (adevărate sau false)? Răspunsul este că aproape oricine face asta pe Facebook, TikTok, YouTube sau chiar Instagram. Este un lucru bun sau rău? Cei mai în măsură să ne ofere un răspuns, cred eu, sunt oamenii care studiază fenomenul.

Unul dinre acești specialiști este istoricul Jason Steinhauer, care a cercetat și a scris o carte intitulată: „History, Disrupted: How Social Media and the World Wide Web Have Changed the Past”. Lucrarea explică modul în care internetul, în special social media și platformele digitale, au perturbat modul în care istoria este răspândită către populație. Nu voi intra în detalii precum rolul cunoașterii istoriei de către fiecare cetățean, importanța identității naționale, importanța modelelor din istorie pentru cei tineri sau pentru adulți. Sunt aspecte importante pe care le cunoașteți deja. Voi scrie despre provocările pe care Steinhauer le-a menționat în lucrarea sa. Istoricul susține că este un beneficiu faptul că internetul permite vocilor marginalizate în trecut să contribuie la narațiunea istorică. Este mai democratic faptul că orice român poate scrie public despre orice eveniment din istorie.

Pe de altă parte, el atrage atenția că atât de multă lume scrie și comentează despre istorie încât acest lucru facilitează răspândirea miturilor, teoriilor conspirației și distorsiunilor istorice. De asemenea, numeroase persoane reușesc să transforme un eveniment istoric în ceva foarte atrăgător, doar că potențialul scoaterii informațiilor din context și de interpretare greșită a acestora este nespus de mare. Am putea ajunge ca la un moment dat aceeași generație să se pronunțe în zeci de feluri asupra unui eveniment din istoria națională.

Cartea discută, pe lângă multe altele, despre conceptul de „Fake History”. O practică veche prin care are loc denaturarea intenționată a faptelor istorice în scopuri ideologice sau politice. În România cochetează cu ea politicieni fără scrupule sau istorici vânduți unor interese din afara țării sau chiar așa-ziși istorici străini care scriu despre istoria noastră. Știm noi foarte bine statele care ne vor „binele”.

În consecință, pentru cine nu apucă să citească propunerile domnului Jason Steinhauer, vă propun să reduceți dependența de Wikipedia, să puneți mereu la îndoială când trecutul neamului nostru este prea criticat sau prea lăudat, să căutați opiniile academice și să le acordați credit profesorilor de istorie, care studiază și predau trecutul aproape zilnic.

Dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a evalua credibilitatea surselor digitale sunt obiective de importanță majoră pentru mine, profesorul Nicolae Georgescu, când mă aflu în fața elevilor. E important să le dețină cât mai mulți cetățeni români. Nu credeți asta ?!’’.