Legenda Mănăstirii Cetăţuia Negru-Vodă. Celui care ajunge aici şi se roagă îi vor fi îndeplinite trei dorinţe

Aflată la 22 de kilometri de oraşul Câmpulung Muscel (Cetățeni-Argeș), la o altitudine de 880 de metri, Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă seamănă cu Schitul Meteora din Grecia şi este considerată cea mai aspră sihăstrie românească.

Pe cel mai înalt colţ de stâncă de pe vârful Cetăţuia este o cruce, supranumită „crucea dorinţelor”.

Aici s-a rugat Negru-Vodă să scape de năvălitori. Aceeaşi legendă spune că celui care ajunge aici şi se roagă îi vor fi îndeplinite trei dorinţe. Dar aceste dorinţe trebuie chibzuite cu grijă. Pe cărarea de piatră ce coboară de la cruce se văd nişte urme de picior săpate în piatră.

Aceste urme misterioase, spune legenda, ar fi ale lui Negru-Vodă şi ale soţiei sale, Ana. Rugându-se să scape de urgia tătarilor, domnitorul ar fi cerut un semn că rugăciunea i-a fost auzită. Pe când coborau de pe vârful pe care s-au rugat, stânca s-a topit sub paşii lor, semn că rugile le-au fost îndeplinite.

La Cetăţuia nu este nicio sursă de apă. Totuşi, în Sfântul Altar, în fiecare an picură un fir de apă în perioada cuprinsă între Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului. Drumul ce duce spre mănăstire, unul extrem de dificil şi abrupt, este considerat Golgota românilor.