Cea mai mare poluare din istoria Piteştiului. 150 de vagoane de borhot aruncate în râul Argeş

În perioada ocupației germane, în zona de la Gara CFR Pitești (Țesătoria Română și Șantierul CFR) a funcționat o Fabrică de marmeladă care asigura aprovizionarea trupelor de ocupație. După război, în zonă a rămas o cantitate impresionantă de reziduuri (circa 150 vagoane de borhot), pe care municipalitatea trebuia să o neutralizeze.

Dr. Statie Bekis, medicul șef al orașului Piteşti, a propus ca aceste reziduuri să fie deversate pe calea cea mai scurtă, adică direct în albia râului Argeș, fiind considerată „o măsură sanitară dictată de igienă și sănătatea publică”. În zăvoaiele de pe malurile Argeșului erau depozitate alte grămezi de borhot care trebuia să fie împinse în albia râului pentru a fi purtate de curenți în aval, cât mai departe de oraș.

Autoritățile administrative și sanitare ale vremii, încă nu conștientizau că prin această metodă contribuiau la poluarea râului și la distrugerea faunei acvatice. Încă din trecutul urban, zona periferică reprezentată de malurile Argeșului a fost folosită pentru „amenajarea” gropii de gunoi a orașului, pentru cimitirul de animale, pentru târgul săptămânal, abatorul comunal sau pentru deversarea apelor din canalizările urbane, fără să existe însă o formă de epurare a apelor uzate.

Din documentele prezentate, reiese că firma I. Zwiebel din București, care administra fosta fabrică de marmeladă de la Pitești, era obligată de autorități să asigure transportul reziduurilor până în albia râului. Firmă Zwiebel s-a lovit de refuzul comerciantul N. Pasculescu din Pitești, care nu accepta să asigure acces direct la râul Argeș, întrucât închiriase malurile râului de la Ministerul Lucrărilor Publice.

Serviciul sanitar al orașului Pitești. Nr. 329, Pitești, 11 octombrie 1920.

 Domnule Președinte,

La adresa dvs. nr. 8.332 din 10 octombrie 1920 am onoare a vă comunica că suntem de părere nu numai să aprobați vărsarea borhotului depozitat în vase la Țesătoria Română și Șantierul CFR, proprietatea d-lui I. Zviebel, dar chiar să-l obligați să-l verse pe calea cea mai scurtă în Râul Argeș. Este o măsură sanitară dictată de igienă și sănătatea publică ca acest borhot să dispară cât mai curând. Noi de mult urmărim ridicarea acestui borhot, dar denaturarea nu se putea face fără hotărâre judecătorească, decât în cazul când proprietarul recunoaște că borhotul nu mai poate servi la nimic și este gata să-l arunce în Argeș, cum este cazul de față. Dacă dl. Pasculescu se opune la realizarea acestei măsuri cerute de noi, urmează să fie dat judecății conform art. 59 al. II al legii sanitare. Sunt de părere să se procedeze de urgență și cu toată energia reclamată de împrejurări. Se restituie și cerea Casei I. Zwiebel.

Medicul șef, dr. Bekis. D-sale d-lui Președinte al Comisiei Interimare a orașului Pitești.

[Rezoluția primarului]: Se va invita dl. N. Pasculescu din Pitești, str. Dragoș Vodă nr. 10 ca să lase libera vărsare a borhotului în apa râului Argeș din dreptul Fabricii de marmeladă, în caz contrar va fi pasibil de penalitatea prevăzută de legea sanitară. Spiridon Emanuel.

 Pasculescu, Pitești, 19 octombrie 1920.

 Onor Primăria urbei Pitești,

 La adresa onor Primăriei nr. 8.386 din 12.10.1920 am onoarea a răspunde următoarele. Nu am oprit și nu opresc pe nimeni a întrebuința apa și râul Argeș așa cum crede de cuviință. Nu am permis și nu permit a fi împiedicat a-mi întrebuința contractul ce-l am cu Ministerul Lucrărilor Publice pe distanța închiriată și care nu stingherește cu nimic nici onor Primăria, nici Serviciul sanitar. Onor Primăria își are rezervat dreptul a întrebuința malurile, conform adresei sale către Minister și stipulate în contractul meu. La distanța de 200 metri de locul unde Casa Zwiebel voiește să arunce borhot e limita contractului meu, lucru ce i-am notificat. Prin faptul că opresc să se arunce în acel loc fac și un serviciu comunei, căci se evită astuparea canalului de scurgere din oraș, cantitatea de borhot ce urmează să se arunce e de circa 100.000 decalitri (150 vagoane).

Primiți vă rog stima și considerația ce vă păstrez. Cu deosebită stimă, N. Pasculescu.   

[Rezoluția primarului]: La acte.

 Serviciul sanitar al județului Argeș. Nr. 28, 1920 noiembrie 26.

 Domnule Primar,

 În ședința Consiliului de igienă al acestui județ ținută în ziua de 23 noiembrie 1920, luându-se în discuție expunerea d-lui dr. Bekis, medic șef al orașului Pitești, că între fabrica de țesătorie și șantierul CFR, fostă Fabrică de marmeladă în timpul ocupației germane, astăzi proprietatea firmei Zwiebel din București, pe care o reprezintă dl. Grossman, se găsesc mai multe zăcători cu borhot. Consiliul vă deleagă ca dv. să luați măsuri și să puneți în vedere celor în drept, pentru ca acest borhot, atât de la sus numita fabrică, cât și cel care este aruncat în zăvoiul râului, să fie aruncat în apa râului Argeș, despre care veți referi Consiliului în ședința viitoare.

 Vicepreședinte al Consiliului de igienă Argeș. Medic primar, SS indescifrabil. Domnului Primar al comunei urbane Pitești.

 [Rezoluția primarului]: 1. Se va invita Firma Zwiebel prin reprezentantul său să se conformeze.

2. Nr. 9.594, 1920 noiembrie 27. D-lui Zwiebel, Fabrica de marmeladă. În baza deciziei Consiliului de igienă al județului Argeș din ziua de 23 noiembrie 1920 vă invităm a lua măsuri ca borhotul ce rezultă de la fabrica de marmeladă, cum și cel care este aruncat în zăvoiul râului să se arunce în albia râului Argeș. În caz contrar, vom lua măsuri contra dv. dictate de lege. Spiridon Emanuel.

 Arhivele Naționale – Serviciul jud. Argeș, Primăria Pitești, dosar 7/1920-1921, f. 152-153, 156, 174, 195.