ÎPS Calinic, reclamat la Parlamentul European de Prinţul Paul pentru că a refuzat să-i îngroape tatăl alături de regii României

Răspunsul Arhiepiscopului Calinic: “Au fost 30 de ani de necazuri cumplite din partea unora şi chiar am vrut să renunţ la un moment dat”.

Decedat la 27 ianuarie 2006, Prinţul Carol Mircea Lambrino, rodul iubirii năvalnice dintre Prinţul Moştenitor Carol al României (ulterior Regele Carol al II-lea) şi al Ioanei Maria (Zizi) Lambrino, a fost înmormântat la Mânăstirea Cozia.
Înmormântarea sa a devenit subiect de controversă, dată fiind situaţia complicată din cadrul Familiei Regale a României, care a refuzat până în prezent să-l recunoască pe Carol Mircea drept moştenitor legal al tatălui său, Carol al II-lea, deoarece prin căsătoria în secret cu Ioana Lambrino a încălcat regulile Casei Regale a României.

Implicat în dosarul retrocedărilor ilegale şi aflat în arest la domiciliu, în acest moment, Paul Lambrino sau Prințul Paul al României, este fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino, fiul prințului Carol al II-lea al României, din prima sa căsătorie, anulată de Regele Ferdinand, cu Zizi Lambrino. Deşi, până la urmă, Mircea Lambrino a fost înmormântat în cimitirul de la Mânăstirea Cozia, lăcaş în care se află şi rămăşiţele domnitorului Mircea cel Bătrân, fiul său, Prinţul Paul, a insistat ca acesta să fie înmormântat alături de rămăşitele pământeşti ale tatălui defunctului, fostul Rege Carol al II-lea, care au fost repatriate în 2003, şi se află la Mânăstirea Curtea de Argeş.

Cum chestiunea era mult prea complicată şi presupunea primirea acordului din partea Casei Regale a României, recunoscută oficial de statul român, printre cei care s-au opus înmormântării Prinţului Mircea Lambrino la Curtea de Argeş a fost şi Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic.
Scandalul dintre Arhiepiscopul Calinic şi Prinţul Paul a ajuns şi pe masa Parlamentului European.

Ionuţ Stanciu: Înalt Preasfinţia Voastră, de ce aţi refuzat ca Prinţul Mircea Lambrino să fie înmormântat la Curtea de Argeş?

ÎPS Calinic: La baza acestei decizii a stat conflictul între cele două părţi, pentru că nu Calinic stabileşte regulile Casei Regale a României. Şi cu toate acestea am fost ameninţat, batjocorit, ba, mai mult, reclamat de Prinţul Paul – de la Patriarh, până la Parlamentul European. Chiar am primit şi o scrisoare de la Parlamentul European, semnată de şase parlamentari, care mă acuzau de faptul că nu respect drepturile omului. Deşi nu aveam nicio vină am fost “turtit” serios. Repet, nu Calinic e cel îndreptăţit să stabilească cine sunt regii României şi cine are dreptul să fie înmormântat la Curtea de Argeş. Casa Regală a transmis cine sunt cei îndrituiţi, iar pe listă nu apare Mircea. Apropo de asta, când m-am întâlnit cu Arhiepiscopul Gherasim de la Râmnic, acesta mi-a zis: “eşti bun de cinste, pentru că te-am salvat din acest scandal şi pe Mircea Lambrino l-am primit eu la Cozia!”. Pentru că aşa se întâmplă pe la noi. De tot ce se întâmplă este vinovat Calinic: arde o biserică – vinovat Calinic! Se bate portarul – vinovat… tot Calinic! Practic, Calinic se face vinovat de tot ce se întâmplă rău în Argeş. Când e de bine sunt lăudaţi alţii, iar când e de rău – vinovat sunt eu!

Au fost multe astfel de situaţii în care v-aţi simţit umilit?

Multe, chiar prea multe!!! Pentru că aşa este în Argeş. Întotdeauna am fost între ciocan şi nicovală. Totdeauna eu am fost cel turtit, dar asta înseamnă să fii la Argeşul cel frumos. În primul rând eu am fost trimis aici şi nu am venit cu voia mea. Vă pot spune că au fost 30 de ani de necazuri cumplite din partea unora şi chiar am vrut să renunţ la un moment dat. Nu am făcut-o pentru că s-au realizat prea multe lucruri frumoase în cadrul Arhiepiesopiei Argeşului şi Muscelului şi nimeni nu înţelege că “Argeşul frumos”, cum îmi place mie să-i spun, necesită cheltuială multă şi responsabilitate, dar pe care mulţi nu o înţeleg.

Le mulţumesc frumos tuturor celor care m-au păruit şi să mă ierte cei faţă de care, fără voia mea, am greşit! Pentru că au fost momente în care nu doar am îndurat, ci am şi “urlat” de câte mi s-au reproşat. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi argeşenii şi muscelenii cu pace, bucurie, sănătate şi deplin spor binecuvântat în fiecare zi!