Transfăgăraşanul trebuia să se cheme Şoseaua Nicolae Ceauşescu

2,732 views

Elena Ceauşescu: „Hai, mă, Nicule, acceptă! O să dea bine în străinătate!” 45 DE ANI! Atât a trecut de la inaugurarea, pe 20 septembrie 1974, a uneia dintre cele mai spectaculoase şosele din lume: Transfăgărăşanul! Drumul ar fi trebuit să poarte numele lui Nicolae Ceauşescu, dar acesta, surprinzător, a refuzat, asta spre disperarea jurnaliştilor care pregătiseră deja prima pagină a ziarelor de a doua zi cu titluri de o şchioapă: „S-a inaugurat « Şoseaua Nicolae Ceauşescu »”. Ideea construirii unui drum peste traseul muntos din munţii Făgăraş i-a fost atribuită lui Nicolae Ceauşescu, însă, în realitate, au existat schiţe şi planuri înainte de 1960.

După invazia Cehoslovaciei, în 1968, Nicolae Ceauşescu a descoperit planurile iniţiale şi a hotărât construirea unui drum strategic pentru armată, cu o singură bandă, care să asigure o rută sigură între sudul şi centrul ţării, dar şi preluarea masei lemnoase din pădurile Făgăraşilor. Conform schiţelor, pe noul drum putea trece, într-o singură noapte, din Muntenia în Ardeal, o întreagă divizie mecanizată.

Iniţial, ruta ce trebuia să traverseze muntele în Ardeal era pe celălalt mal al lacului Vidraru şi mai scurtă cu 8 kilometri, dar ea a fost modificată. Începerea lucrărilor pe unul dintre cele mai mari şantiere din întreaga istorie a ţării a fost marcată de o şedinţă ce a avut loc la Comitetul Judeţean de Partid Argeş, în decembrie 1969, prezidată de Ion Gheorghe Maurer, primul-ministru de atunci, la care au fost chemaţi toţi directorii de întreprinderi de construcţii, proiectanţi şi alţi „tovarăşi de la judeţ”.

În martie 1970, au demarat, în paralel, organizarea şantierelor de la ambele capete ale drumului: comuna Cârţişoara din Sibiu şi Barajul Vidraru, în Argeş. Cei ce au deschis lucrările au fost, la sud, geniştii din cadrul Regimentului 1 Râmnicu Vâlcea, iar de la – nord cei de la Regimentul 52 Alba Iulia, plus zeci de mii de lucrători civili.

Elena Ceauşescu: „Hai, mă, Nicule, acceptă! O să dea bine în străinătate!”

Printre cei care au coordonat uriaşul şantier s-a numărat şi generalul de brigadă Nicolae Mazilu, cel care a publicat şi o carte intitulată „Enigma Transfăgărăşanului”, unde a descris cu lux de amănunte cum de a fost posibil ca, în doar 4 ani, să se realizeze faraonicul proiect:
„Toată lumea s-a mirat cum de-a fost posibil ca o lucrare aşa de mare, uriaşă, să fie executată într-un timp atât de scurt. Soluţia enigmei constă într-o extraordinar de bună organizare a muncii, a unei întreceri bine conduse şi răsplătite după efortul fiecăruia. Se dădeau prime lunar şi trimestrial. Ofiţerii mergeau până la o soldă în plus lunar şi două trimestrial. Militarii în termen primeau şi ei bani, dar mai ales permisii. Astea îi încălzeau mai mult decât banii! Soldaţii îşi făcuseră carnete la CEC şi, de câte ori se dădeau primele, venea o doamnă de la CEC să le încaseze economiile. Era ca o sucursală ambulantă…

Dacă cele două sectoare au fost construite aproape în exclusivitate de Armată, tunelul a fost săpat de cei de la Ministerul Energiei Electrice, dar tot cu sprijinul soldaţilor. Puţină lume ştie că Ceauşescu a călcat prima oară pe Transfăgărăşan abia la inaugurarea din septembrie ’74, iar lui nici măcar ideea nu i-a aparţinut. Dar…se spunea aşa… că era la modă atunci! Iniţiativa a avut-o Richard Winter, primul-secretar al Comitetului Judeţean al PCR de la Sibiu, şi a fost sprijinit de Vasile Patilineţ, omologul său din Argeş.

Înainte de inaugurare, s-a făcut mare tam-tam ca drumul să poarte numele lui Ceauşescu. Am fost de faţă, chiar la intrarea în tunel, când au năvălit pe el toţi ziariştii, care-l rugau să accepte ca Transfăgărăşanul să-i poarte numele… Că în Bucureşti toate tiparniţele sunt pregătite, deja, cu acest nume pe prima pagină. Elena Ceauşescu, de faţă la inaugurare, a intervenit şi ea: «Hai, mă, Nicule, acceptă! O să dea bine în străinătate!». Însă, el a dat din mână negativ: «Nu sunt io cel care trebuie să încalce hotărârile Biroului Politic Executiv! Nu, nu şi nu!». Aşa că drumului i s-a spus, pur şi simplu, Transfăgărăşan…”.

Comments

comments