Iniţial, am vrut să scriu despre încercarea DNA de a-l aresta pe avocatul Cocaină. Am renunţat pentru că subiectul, deşi unul generos, se taie din titlu: „Cocaină… reţinut”. Oricum nu putea sfârşi altfel un individ pus pe fraudă şi pe care îl mai chemă şi Cocaină. Dar am un subiect şi mai generos. Unul cu o puternică încărcătură emoţională. Am urmărit în ultima lună cu mare, chiar foarte mare interes, declaraţiile politicienilor argeşeni despre situaţia de la Arpechim.

Părerea mea sinceră? Nişte demagogi care, acum, în prag de campanie electorală, vor să arate că le pasă de soarta salariaţilor de la Arpechim. Circul acesta penibil, pe care aceşti domni politruci îl fac, nu doar că nu este aducător de voturi, ba din contră, pe mulţi îi aruncă în ridicol.
Spre exemplu, deputatul liberal Andrei Gerea se arată îngrijorat de soarta Arpechimului şi speră „ca acesta să nu fie tăiat şi să ajungă la fier vechi”. Cine să-l ducă la fier vechi? Păi, judecând după apartenenţa politică a domnului Gerea, cei care vor să ciordească „ferul” sunt, e clar, cei din PDL. Deşi sunt convins că nu s-au vorbit când au făcut aceste declaraţii, Cătălin Teodorescu, candidat PDL la fotoliul de deputat, are şi el aceleaşi insomnii ca şi Gerea. Cităm: „La Arpechim se taie instalaţiile, se taie locurile de muncă…”. Pe cine să credem? Pe Gerea sau pe Teodorescu? Vă spun eu, pe niciunul. Aceşti doi domni, care acum se prefac că plâng de mila muncitorilor de la Arpechim, nici măcar nu ştiu pe unde se intră în Rafinărie. Singurul lor contact cu Arpechimul fiind acela când îl salută din mers de la volanul limuzinelor în drum spre Bucureşti, unde, atât Gerea, cât şi Teodorescu îşi ţin familiile…departe de poluarea făcută de mastodontul de la Bradu.
Din acest cor al bocitoarelor de la căpătâiul defunctului Arpechim nu a lipsit nici Iani Popa, şi el candidat la funcţia de senator. Acesta însă nu a umblat pe la centrele de colectare a fierului vechi ca să afle cine taie conductele de la Arpechim, ci s-a uitat la televizor şi a „rămas siderat de cât de golan a putut fi Dan Diaconescu”, când l-a văzut „umblând cu pungile de bani prin faţa camerelor de luat vederi şi dând speranţe deşarte oamenilor de la Oltchim şi Arpechim”.
Nu ştiu de ce, dar, ca un paradox, în ultimii 20 de ani, dramele noastre sfârşesc, inevitabil, în comedii puse în scenă de politicieni.  Cred că e cazul să chemăm Smurd-ul şi pentru Popa, şi pentru Gerea, şi pentru Teodorescu…

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI