Modificarea Codului Penal. Denunțătorul are imunitate dacă denunță în 6 luni de la faptă; noțiunea de grup infracțional, redefinită; neglijența în serviciu, abrogată

712 views

Proiectul de modificare a Codului Penal a fost depus miercuri, 18 aprilie, la Parlament şi va fi discutat începând de joi de comisia specială. Printre modificări se numără: se abrogă articolul privind neglijența în serviciu; noțiunea de grup infracțional este redefinită; emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative nu constituie infracţiunea de ajutor dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate; declaraţiile publice făcute de autorităţile publice sau funcţionari publici prin care, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare, o persoană este considerată vinovată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani; pentru a scăpa de pedeapsă, mituitorul sau făptuitorul trebuie să denunţe fapta în cel mult 6 luni de la data săvârşirii acesteia şi înainte de a începe urmărirea penală.

Neglijenţa în serviciu din Codul Penal, abrogată

„În ceea ce priveşte abrogarea art. 298, se impune abrogarea acestei norme, deoarece este foarte greu să se distingă între abaterea disciplinară şi fapta penală, dat fiind că ambele forme sunt reglementate în acela şi mod. Astfel, se ajunge la incriminări discreţionare, fără elemente clare de distincţie. În plus, faţă de decizia CCR referitoare la neconstituţionalitatea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, în care s-a configurat conţinutul constitutiv al infracţiunii în aceeaşi manieră ca la abuzul în serviciu, devine imposibil de imaginat cum s-ar putea încălca expres o normă, dacă funcţionarul ar cunoaşte-o şi nu ar urmări un scop ilicit. Adică, există o contradicţie: dacă funcţionarul cunoaşte textul de lege şi îl încalcă voit atunci forma de vinovăţie a culpei nu poate fi reţinută. Dacă nu îl cunoaşte din motive independente de voinţa sa (nu are competenţa de a o cunoaşte), atunci nu poate exista nicio formă de vinovăţie a acestuia”, arată documentul.

Noţiunea de grup infracţional organizat, redefinită

„La articolul 367, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins: Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; Nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupuplui. Prin infracţiune gravă se înţelege oricare dintre infracţiunile prevăzute de art. 223 alin. (2) din Codul de Procedură Penală, inclusiv acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani”, se arată în documentul menţionat.

Alineatul (6), înainte de a fi modificat, definea grupul infracţional organizat drept un grup „structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”.

Audierea unei persoane trebuie să dureze maximum 6 ore din 24

„Audierea unei persoane nu poate dura mai mult de 6 ore din 24 de ore. (…) Martorul poate refuza să depună mărturie cu privire la acele fapte sau împrejurări care ar putea atrage răspunderea sa pentru săvârşirea unei fapte penale. O persoană audiată în calitate de martor protejat sau ameninţat nu poate fi audiată în aceeaşi cauză, în calitate de martor cu identitate reală decât dacă au încetat temeiurile care au condus la acordarea altei calităţi. O persoană nu poate avea mai multe calităţi de martor fără identitate reală şi nici nu poate fi în acelaşi timp şi martor ameninţat şi martor protejat în aceeaşi cauză”, se arată în proiectul de modificare.

Aceeaşi sursă mai arată că o persoană poate refuza să depună mărturie în calitate de martor şi persoanele care, convieţuind cu suspectul sau inculpatul, au stabilit cu acesta în relaţii asemănătoare celor dintre soţi sau celor dintre părinţi şi copii, precum şi persoanele care s-au aflat în trecut în această situaţie.

Tot în proiect se mai arată că alineatul 3 al articolului 139 din Codul de Procedură Civilă, ce vizează supravegherea tehnică, se abrogă. Concret, alineatul abrogat arată că „înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege”.

Simpla ”laudă” de a interveni pe lângă un funcţionar nu e trafic de influenţă

“Se impune şi modificarea a alineatului (1) al art. 291 privind infracţiunea de «trafic de influenţă» deoarece trebuie să se realizeze o diferenţiere legală între această faptă şi cea de înşelăciune. Ca atare, s-a introdus o condiţie nouă şi anume se cere pentru existenţa ei ca acţiunea de traficare să fi avut loc. Este o reglementare necesară deoarece la acest moment nu este clar în legislaţia penală când o persoană săvârşeşte infracţiunea a cărei modificare se propune şi când pe cea de înşelăciune, atunci când doar se laudă că poate interveni pe lângă un funcţionar public şi în acest fel induce în eroare terţa persoană. Aşadar, dacă acţiunea de traficare (influenţa) nu a fost consumată, simpla ”laudă”, care conduce la dobândirea unor foloase necuvenite, va continua să fie infracţiune, dar infracţiunea de înşelăciune”, se arată în proiectul privind punerea în acord a prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal.

Potrivit proiectului, această modalitate de incriminare are ca scop să evite dubla incriminare, deoarece în actuala reglementare simpla afirmaţie că o persoană are influenţă asupra unui funcţionar, deşi această afirmaţie este nereală, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, dar şi pe cele ale infracţiunii de trafic de influenţă.

Denunţătorul are imunitate dacă denunţă în 6 luni de la faptă

“Propunerea de modificare a art. 290 alin. (3) se impune deoarece este necesar ca imunitatea absolută a „denunţătorului” să fie cenzurată de lege. Astfel, cel care oferă mită sau cumpără influenţă nu mai are la „dispoziţie” decât 6 luni de a denunţa fapta şi astfel să aibă posibilitatea de a scăpa de pedeapsă chiar dacă a săvârşit fapta prevăzută de legea penală. Aceasta deoarece în ultimii ani se constată o foarte mare dezavuare publică în privinţa modalităţii în care se procedează cu persoanele care au comis infracţiuni grave (de exemplu, dare de mită) şi care rămân nepedepsite, dar şi cu sumele de bani pe care acestea le-au dobândit în mod abuziv din comiterea unor fapte grave. Astfel, se impune instituirea unor norme punitive împotriva persoanelor care au săvârşit fapte de corupţie, în vederea recuperării prejudiciilor şi tragerea la răspundere a celor implicaţi în acest tip de fapte. Denunţarea unor infracţiuni de mită se face de făptuitorul care regretă fapta comisă într-un anumit termen de la comiterea faptei (de exemplu, în termenul propus de 6 luni) iar nu atunci când acesta este cercetat pentru alte fapte grave de organele de cercetare penală, seriozitatea şi realitatea unor denunţuri fiind în aceste condiţii extrem de discutabilă”, se arată în proiectul de modificare a Codurilor Penale.

“Mai mult, din ce în ce mai mulţi denunţători se răzgândesc pe parcursul derulării procesului penal al persoanei denunţate, iar aceste schimbări de depoziţie au fost făcute publice, provocând indignare publică în legătură cu acele dosare penale în care s-au dispus şi măsuri preventive. De aceea, prezenta propunere are ca scop pe de o parte ca făptuitorul să fie exonerat de răspundere doar dacă denunţă fapta sa de corupţie în primele 6 luni de la comitere, iar dacă o denunţă după acest termen să nu mai beneficieze de exonerarea de răspundere penală”, arată sursa citată.

De asemenea, se precizează despre existenţa unui “stoc” de dosare, ce “reprezintă ameninţări şi forme de şantajare pentru anumite persoane, cele mai multe dintre aceste dosare fiind extrem de sumare, neavând probe din care să rezulte săvârşire a unor fapte penale, dar în care procurorii refuză să dea soluţii de clasare de teama de a nu fi acuzaţi de favorizarea făptuitorului”.

În cursul anchetei sunt interzise comunicările privind faptele şi persoanele vizate

“În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice sau orice alte persoane fizice sau juridice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. (..) În cursul urmării penale sau al judecăţii organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză”, se arată în document.

De asemenea, potrivit proiectului, comunicările publice “nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de săvârşirea unei infractiuni”.

Substituirea avocatului ales, doar cu acordul inculpatului

“Substituirea avocatului ales poate fi realizată numai cu acordul inculpatului. În cazul în care nu este permisă substituirea avocatului ales, în absenţa avocatului ales organul judiciar nu poate desemna avocat din oficiu. Absenţa nejustificată a avocatului nu poate să atragă consecinţe juridice în privinţa inculpatului”, este una dintre propuneri.

Dacă judecătorul e împiedicat să semneze hotărârea, cauza se repune pe rol

“Dacă vreunul dintre judecători sau asistent judiciar este împiedicat să semneze hotărârea, cauza se repune pe rol în vederea soluţionării de un alt complet de judecată. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul- şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea”, se arată la punctul 11 al proiectului de lege privind punerea în acord a prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Acelaşi proiect prevede că motivarea se redactează de judecătorul sau unul dintre judecători, atunci când completul este format din mai mulţi judecători, care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea. Totodată, hotărârea se redactează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori, mai prevede proiectul. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen.

Comments

comments