Învierea, sărbătoare a vieţii sau a morţii?

883 views

România a făcut paşi mari spre o abordare etică a animalelor. Din ce în ce mai mulţi devin vegetarieni din motive etice, iar şi mai mulţi condamnă genocidul asupra mieilor, ce caracterizează România în perioada sărbătorilor pascale. Însă cea de la care ne aşteptăm să ia prima poziţie, în conformitate cu conceptul creştin, pentru a stopa acest masacru, adică Biserica, tace!

Aşa cum ni se cere în Noul Testament, Învierea trebuie (şi este firesc) să fie celebrată prin iubire, compasiune, milostivenie. Celebrarea Paştelui aşa cum se făcea, până acum 2000 de ani, prin “sacrificarea” mielului, pentru motivul ridicol de a i se “ierta” păcatele celui care îl mănâncă, a fost condamnată tocmai de Isus care a spus că nu de jertfă are Domnul nevoie ci de milă. Biserica însă se pare că a rămas cantonată în Vechiul Testament, plin de episoade de înşelăciune, sodomie, vicii, lipsa de dragoste şi compasiune între oameni, iar prin tăcerea ei, ignorând Noul Testament, plin de pilde de iubire şi compasiune, turtind semnificaţia Învierii şi susţinând practici primitive, imorale, crude. Biserica ocroteşte astfel încălcarea poruncii universale: “Nu ucide”!

PAŞTELE, CRĂCIUNUL, adică Învierea şi Naşterea, cele mai curate, mai luminoase, mai pline de iubire zile creştine, ce vorbesc despre Viaţă, SUNT SĂRBĂTORITE PRIN MOARTE. Mielul, simbolul purităţii, ale cărui glas şi strigăt sunt asemuite adesea cu ale unui copil, este luat de lângă mama lui, legat, ucis şi apoi mâncat întrucât … “sărbătorim” Învierea Domnului! Şi Biserica tace! Nu vorbeşte niciodată cel puţin despre stingerea acestei tradiţii păgâne şi barbare care nu are nicio legătură cu Învierea, cu Dumnezeu, cu iubirea! Probabil şi din necesitatea protejării propriilor pofte trupeşti, întrucât cei mai mulţi preoţi, după ce cântă, preaslăvesc şi împart Lumina, se duc acasă şi se înfruptă din mielul blând, copilul ucis smuls de lângă mama lui, “sărbătorind” cu “bucurie” Învierea Domnului! Şi aşa …. se menţine tradiţia condamnării şi răstignirii lui Isus de către Biserica oficială, anual, la fiecare Paşte, distrugând cel mai complex sentiment uman: compasiunea.

Astfel, creştinismul practicat şi propovăduit nu are nicio legătură cu creştinismul! Primul l-a ucis pe al doilea, aşa precum scrie şi renumitul scriitor, Dr. EMIL PETRU RAŢIU, în articolul său, “Învierea – sărbătoare a vieţii sau a morţii?!” prin care, îl îndemna la final pe Patriarhul României să înceapă singura revoluţie adevărată, interioară, a omenirii, de la porunca “Nu ucide”! : ”Ce putere mefistofelică a târât atât de în jos creştinismul, sublima religie a lui Hristos, reuşind să-l compromită în modul cel mai crunt posibil, cum nimic altceva nu putea să-l compromită mai mult?

Ce creier păgân şi voinţă scelerată au stat la intenţia care au avut la bază distrugerea creştinismului tocmai prin practica scelerată a duşmanilor săi, îngropând sărbătorile creştine în  râuri de sânge, în crimă şi holocaust de fiinţe nevinovate? A religiei lui Hristos, compromisă printr-un val de crimă abominabilă, de holocaust de fiinţe nevinovate, sensibile şi conştiente în faţa morţii întocmai ca noi, şi cu acelaşi drept la viaţă ca şi noi, după toate legile creştinismului, ale moralei şi ale eticii, având ca efect compromiterea şi criminalizarea religiei lui Hristos cel blând şi sensibil la orice suferinţă?”

[…]“Cât ar fi de folositor unor înalte feţe bisericeşti să viziteze un stabiliment intensiv de creştere a animalelor sau un abator, pentru a simţi nemijlocit suflul de teroare şi indescriptibilă groază al creaturilor martirizate acolo” “Idealul creştinului pe acestă lume este îndumnezeirea omului, iar nu transformarea lui în asasin, în brută.” (sursa: Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor)

Comments

comments