Acum 100 de ani, trenul era folosit doar de protipendada Argeşului

2,632 views

ISTORIE În urmă cu peste 100 de ani, argeşenii care foloseau trenul ca mijloc de deplasare către Capitală se numărau pe degete şi făceau parte din protipendada vremii: moşieri, afacerişti de vază, oficialităţi ale judeţului. Printre cei care călătoreau cu trenul la Bucureşti se numărau boierul Nae Micescu, Vintilă şi Ionel Brătianu, Episcopul şi Prefectul. În Principatele Române, între anii 1864-1880, primele „drumuri de fier” au fost construite de concesiuni străine: Barkley, Strousberg şi Offenheim.

La 26 august 1869 a fost dată în folosinţă prima linie de călători din ţară, Bucureşti – Giurgiu, iar regele Carol I a plecat cu primul tren românesc de la Bucureşti la Giurgiu şi de acolo, cu vaporul, mai departe la Viena. La 13 septembrie 1872 se deschidea oficial şi linia Piteşti – Bucureşti – Buzău – Galaţi – Tecuci – Roman, iar pe 27 noiembrie 1898 a avut loc inaugurarea şi punerea în circulaţie a căii ferate Piteşti – Curtea de Argeş, în lungime de 38,4 kilometri. Investiţia s-a ridicat la 7.887.846 lei aur, potrivit documentelor vremii. Linia ferată construită între 1895 şi 1898 de inginerul Elie Radu a presupus şi ridicarea multor cantoane, gări şi pasaje.

În Gara Piteşti opreau accelerate, personale, dar şi trenuri „Fulger”

Gara Piteşti a fost dată în folosinţă pe 13 septembrie 1872, odată cu inaugurarea căii ferate Bucureşti – Chitila – Piteşti (108 km lungime). Construită de Concesiunea Strousberg, care a lucrat şi la celelalte linii ce au format „coloana vertebrală” a reţelei româneşti de căi ferate, aceasta a fost exploatată iniţial de Societatea Privată a Căilor Ferate Austriece de Stat (St.E.G.), iar după anul 1878 linia a trecut în exploatarea Societăţii Acţionarilor CFR. Doi ani mai târziu, a trecut în proprietatea Statului Român, prin Legea Nr. 322 din 29 ianuarie 1880, fiind exploatată de „Direcţia Princiară” a CFR. În primii ani de după inaugurarea rutei Piteşti – Bucureşti, trenul a reprezentat un lux pentru oamenii de rând din Argeş. La Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale se păstrează câteva documente, de fapt o colecţie de „Telegrame”, datată ianuarie 1895, unde sunt notate, cu nume şi funcţie, toate persoanele care au plecat şi au sosit cu trenul în Gara Piteşti. Potrivit acestor înscrisuri, în gară opreau atât trenuri accelerate sau personale, cât şi trenuri „Fulger”. Călătorii erau, cu mici excepţii, numai unul şi unul, parte din protipendada vremii: moşieri, oameni de afaceri, înalte oficialităţi ale judeţului, personalităţi de marcă. Astfel, pe 1 ianuarie 1895, în Gara Piteşti au sosit, cu trenul accelerat de la ora 8 seara, trei nume de vază ale Piteştiului din acea vreme: maiorul Budişteanu din Budeasa, proprietarul unor importante moşii din judeţ, C. Aricescu, „jude de pace”, fiul marelui istoric Constantin Aricescu, şi boierul Grigore Racoviceanu. În ziua de 3 ianuarie 1895, tot cu acelaşi accelerat de 8 seara, soseau în oraş „procurorul local”, dl. Radulian şi Costică Budişteanu, un alt membru al familiei de boieri Budişteanu.

„Doi ţărani din Argeş, la Bucureşti”

O dată pe săptămână, în Gara Piteşti oprea şi trenul personal, la ora 10 şi 26 de minute. Pe 17 ianuarie, conform înscrisurilor de la Arhivele Judeţene, plecau către Bucureşti, cu trenul de persoane, „Doi ţărani din Argeş”. În aceeaşi zi, însă, cu acceleratul, care „a întârziat 31 de minute, au plecat spre Capitală Dl. Prefect Local I.P. Comăneanu şi boierul Nae Micescu”. Aceasta din urmă, profesor de formaţie, era una dintre cele mai proeminente figuri ale timpului. Familia Micescu stăpânea moşiile de la Ciumeşti şi Miceşti încă din secolul al XVI-lea, iar Nae Micescu era tatăl celui ce avea să devină ilustrul avocat, om politic şi de stat, Istrate Micescu. De altfel, alături de Nae Micescu, unul dintre argeşenii care călătoreau aproape zilnic cu trenul către Bucureşti, întorcându-se mereu cu acceleratul de 8 seara, era boierul Fostiropol, proprietarul uneia dintre cele mai mari şi mai frumoase case din Piteşti, cea în care îşi are sediul în zilele noastre Şcoala Populară de Artă, pe Bulevardul Republicii. Împreună cu ei mai călătoreau boierul Iancu Hagiescu, P. Grădişteanu, Generalul Fotino, dl. Al. Teodosiade, Iancu Constantinescu sau Iorgu Lahovary, după cum e scris în documentele de arhivă.

Vintilă şi Ionel Brătianu, Episcopul „de Argeşiu”, Prefectul Meculescu, personalităţile care circulau cu trenul, în urmă cu 100 de ani

În general, traficul de călători din acele vremuri număra 3-4 persoane pe zi, dar erau şi momente în care, într-o zi întreagă, în gară era doar 1 sau 2 călători. Numărul maximum se ridica la 7-8 călători într-o zi întreagă, cu trei trenuri. Printre numele notate în „Telegrame” drept călători pe „drumul de fier” se regăsesc, în ianuarie 1895, Vintilă şi Ionel Brătianu, Episcopul „de Argeşiu”, Prefectul Meculescu sau militari precum Căpitan Chiriţescu şi Căpitan Greceanu. Alte persoane cu nume importante ale României care au coborât în gara Piteşti au fost un membru al familiei Sturza şi moşierul Constantin Bălăceanu, proprietarul moşiei Stolnici, tatăl actualului academician Constantin Bălăceanu-Stolnici. În data de 27 ianuarie 1895, impiegatul de serviciu din Gara Piteşti nota în „Telegramă”, pentru trenul de persoane de la ora 10 şi 26: „Sosiţi patru advocaţi de la Bucureşti pe care nu îi cunoaştem având proces la Tribunal astăzi”. Nu întotdeauna trenurile mergeau „ceas”. Pe 17 ianuarie 1895, subcomisarul T. Niţulescu, cel care a făcut raportarea zilnică a mersului trenurilor şi a pasagerilor sosiţi şi plecaţi din gara Piteşti, raporta că trenul de Roşiori – Turnu Măgurele e suspendat din cauza întreruperii liniei, iar trenul de Craiova a avut 35 de minute întârziere. Un lucru de remarcat referitor la Gara Piteşti este că forma în care o cunoaştem cu toţii astăzi este aceeaşi cu cea de acum peste 139 de ani, de la inaugurarea din 1872!

Comments

comments