Fără să fie originar din Argeş, marele dramaturg Ion Luca Caragiale şi-a petrecut o mare parte din viaţă pe meleagurile noastre, lucru mai puţin cunoscut în ziua de azi. Nu numai activitatea sa de bază, cea de revizor şcolar, l-a legat de judeţul nostru, dar şi cea artistică, pentru că drama „Năpasta” a fost scrisă fiind inspirată dintr-o călătorie la Tigveni, pe Topolog, unde, la cârciuma din sat, servea o fată de o frumuseţe desăvârşită. De asemenea, şi cariera politică e legată de Argeş. Ion Luca Caragiale a candidat de mai multe ori pentru un post de deputat de Piteşti, pe listele Partidului Conservator, condus de Take Ionescu.

Mihai Eminescu l-a trimis pe Caragiale în Argeş
Jurnalist şi om de cultură, Jean Dumitraşcu, acum director al Filarmonicii Piteşti, a adunat din presa vremii mai multe cuvântări pe care I.L. Caragiale le-a ţinut la Piteşti, în campaniile electorale. Le-a reunit într-un volum – „Caragiale şi Argeşul”, ce nu a reuşit însă să vadă lumina tiparului până acum. „Despre Caragiale la Piteşti pot să vă spun că el era revizor şcolar pentru zona Argeşului, un post extrem de important, care venea în ierarhia vremii imediat după prefect, primar şi parlamentarii judeţului. Deci, foarte sus! A ajuns la noi în judeţ trimis de bunul său prieten, Mihai Eminescu, pentru a-l depărta tocmai de Veronica Micle, cu care Caragiale începuse o relaţie! Ce să-i faci, aşa e viaţa… Cât despre cariera sa politică, deşi a candidat de mai multe ori la Piteşti, nu a ajuns deputat niciodată. Discursurile sale erau toate la mişto, foarte ironice…”, ne-a declarat Jean Dumitraşcu.

„Tâlharilor! Şnapanilor! Hoţilor! Chilipirgiilor!”
Vă prezentăm câteva fragmente din cuvântarea lui Ion Luca Caragiale la Piteşti, pe 11 mai 1908, din campania electorală pentru un post de deputat pe lista Partidului Conservator Democrat: „…Domnilor şi doamnelor, din câte persoane sunt aici, fără exagerare, jumătate cel puţin sunt membri ai Partidului Conservator de cât sunt alegători… Aici sunt conservatori, afară de doamne, care până acum nu au dreptul să fie nici conservatoare, nici liberale. Să sperăm însă că, cu vremea, poate, şi d-lor să ia parte la afacerile publice şi, dacă discuţiunea va fi mult mai luminată în Parlament, dar şi judecata va fi cu mai multă inimă adusă în dezbaterea publică…

Carevasăzică, d-voastră, domnilor conservatori veniţi aici, dacă m’aş adresa şi v’aş spune: „tâlharilor! şnapanilor! hoţilor! chilipirgiilor! oameni cari nu aveţi altă socoteală decât numai să furaţi din banul public şi să vă chivernisiţi pentru interesele voastre particulare!” Ce aţi zice? Aţi zice: „omul, din cauza căldurii acesteia, a înnebunit!” Căci, în adevăr, că nu e glumă…

Ei bine, domnilor, de două luni şi jumătate au început să ne numească aşa pe noi toţi, pe Partidul Conservator, pe partidul lui Lascăr Catargiu. De vreo două luni, au început, încet-încet, să ne numească şarlatani, coţcari, până când după împrejurarea nenorocită de la Craiova, acum suntem în adevăr briganzi, bandiţi, încât ţara este puşcăria şi oamenii cinstiţi au rămas la clubul lui Vanicu! La clubul lui Vanicu e moralitate, la clubul lui Vanicu e patriotism, naţionalism şi toate ismurile…, iar noi, suntem nişte ticăloşi, încât, în adevăr, M.S. Regele trebue să fie disperat, trebue să-şi zică: nu mai merge cu ţara aşa; pot eu să fac două ministere din colivia lui Vanicu, dar n’o să mai am ţară! (…) Eu rog pe Dumnezeu, ca instinctul meu nu de a prevede, dar de a presimţi, să nu se desmintă prin împrejurări de ordine brutală; să dea Dumnezeu să trăiască Take Ionescu; acest om va fi un al doilea Ion Brătianu, în sensul modern al cuvântului…”.

 

Comments

comments