Biserica cea veche cunoscută sub numele Goleştii Badii şi denumită la început Nuceteanca, poartă denumirea satului situat în partea de miazăzi a Topolovenilor. În 1745, ieromonahul Dionisie, egumenul Mănăstirii Nucet zidea această biserică pe locul unui schit „care va fi ajuns la proastă stare”. În pridvor, deasupra uşii de la intrare în pronaos, e o piatră dreptunghiulară cu următore inscripţie scoasă în relief: „Această sfântă biserică unde se prăznuieşte sfânta Adormire a Născătoarei de Dumnezeu şi pomenirea sfântului părintelui Visarion arhiepiscopul Larisei, acum în zilele Mării Sale, Io Costandin Nicolae voevod din temelie o au făcut preacuviosul igumen al Nucetului chir Dionisie ieromonahul, înfrumuseţând-o cu toată cheltuiala sfinţii sale, făcând şi case precum se vede, întru a sfinţii sale şi a părinţilor sfinţii sale, veacinică pomenire, îndreptând cârma pravoslaviei prea sfinţitului, de Dumnezeu trimis, chiar Neofit mitropolitul. Şi s-au săvârşit în luna lui Aprilie 15 leat 7253=1745.

Pridvorul are 4 stâlpi în faţă şi pictura în frescă, aşa că s-a conservat destul de bine. Cum stai cu faţa spre răsărit, în dreapta uşii de la intrare în pronaos, sunt înfăţişate chinurile iadului, prin un balaur înfricoşat, cu gura căscată din care ies flăcări de foc, gata să înghită tot felul de păcătoşi: pe ucigaşi, pe cei ce dorm în loc să se ducă la biserică, pe bogatul nemilostiv, cârciumarul, hoţul, croitorul, măcelarul, cojocarul, murarul (cei ce vând strâmb şi înşală).

În partea de sus sunt zugrăviţi: Darie împărat, Por şi Alexandru Machedon. În stânga uşii e zugrăvită grădina raiului în care se văd: apostoli, arhierei, mucenici, fecioarele înţelepte – cele neînţelepte au rămas afară – şi alţi sfinţi.

Deasupra inscripţiei e şi chipul sfântului Visarion, iar în bolta pridvorului Sfântu Gheorghe bătut cu vână de bou si în alt loc, tot acest sfânt dus în faţa împăratului.

Mănăstirea Nucet avea hramul Sfântul Gherghe. De aceea ctitorul acestei biserici, ieromonahul Dionisie, a pus să se zugrăvească la metohul Nucetului şi pe sfântul Gheorghe. Pronaosul e foarte mic şi în formă dreptunghiulară, despărţit de naos printr-un zid gros şi puţin înalt, aşa că se poate vedea destul de bine până la altar. La mijloc sunt 2 stâlpi cilindrici, înalţi până la boltă. Ca să intri în naos, trebuie să treci printre aceşti stâlpi.

În dreapta uşii de la intrare se vede chipul ctitorului, Dionisie ieromonah, care ţine cu mâna biserica. În zidurile dinspre miazănoapte şi miazăzi sunt câte 3 ferestre mici, iar în cel de la altar, numai una.
CĂRŢILE VECHI care se mai păstrează, mutate mai în urmă la biserica nouă, sunt cele de mai jos:
1. O Evanghelie, fără foaia de la început, aşa că nu se ştie anul tipăririi, are o mică însemnare din 20 Aprilie anul 1742, pomenind despre un preot Dragomir.

2. Un Penticostar, tipărit în zilele lui Mihai Racoviţă, cu blagoslovenia mitropolitului Neofit. Bucureşti 7251=1743. Pe ultima foaie iscăleşte un Ion Pârcălabu cu data de 26 Februarie 1787.
Pe verso, adică pe parte paginii de lângă scoarţă:
“Să se ştie că am scris eu Gligore când învăţau copiii din casa din curtea sfintei biserici de la dealul Topolovenilor, care au făcut-o Dionisie monahu arhimandrit. Şi am scris cu Gligore sin lui Voicu Croitoru ot Pătroaia, când am învăţat carte slovenească la şcoala părintelui vlădichii mitropolit al Ungrovlahiei chir Filaret”
Mitropolitul Filaret al II-lea a păstorit numai un an, din Septemvrie 1792 şi până în Septemvrie 1793. Însemnarea aceasta este foarte preţioasă, căci dovedeşte existenţa unei şcoli în casele de lângă această biserică, în timpul păstoriei mitropolitului Filaret al II-lea, la care şcoală mai veneau copii şi din alte sate mai îndepărtate. Elevii se numeau atunci grămătici. Mulţi din ei se făceau mai în urmă preoţi.

3. Altă Evanghelie, tipărită în al doilea an din a patra domnie a lui Constandin Nicolae voevod, cu blagoslovenia mitropolitului Neofit şi cu osârdia lui Climent al Râmnicului, în sfânta episopie a Râmnicului la leat 7254=1746.
Însemnare: M-am învrednicit eu, robul lui Dumnezeu, “Anastase Constandin Grecu, de am legat această sfântă Evanghelie ce este la metohul sfintei mănăstiri Nucet, ce prăznueşte hramul preacuvioasei Paraschiva la leat 1823.

Pe scoarţă se arată că legătura a făcut-o popa Iacob din Câmpulung.
Altă însemnare pe ultima foaie albă a acestei sfinte Evanghelii:
“Vrând să se ştie că această sfântă şi dumnezeiască Evanghelie au fost a păcătosului rob al lui Dumnezeu Minco Mărăşescu ot Prezolt (sic), căruia din botez i-au fost numele Mihail şi având călătorie pe supt dealul Piteştilor venind la viile sfintei mănăstiri de la Nucet, văzut-am o sfântă biserică de piatră, împodobită şi înfrumuseţată, atât pe dinlăuntru, cât şi pe dinafară, la care biserică se cinsteşte şi seprăzmuieşte heamul sfintii prapodovnii Paraschiva, unde tot acolea, aproape am mai văzut şi case bune zidite cu pivniţă de piatră boltite, care biserică şi case sunt făcute din temelie cu cheltuiala şi nevoinţa sfinţii sale părintele Dionisie arhimandrit, egumenzl de la sfânta şi dumnezeeasca mănăstire Nucet, unde să cinsteşte şi se prăzmuieştehramul sfântul şi de minuni făcătorul, sfântul mucenic Gheorghe, pentru care sfinţia sa cu multă osârdie şi cu bună râvnă de la inimă, au începit toate din temelie şi puind cheltuială şi nevoinţă, le-au şi săvârşit.

Şi văzând eu că această sfântă biserică este făcută la loc bun şi la folosul a toată creştinătatecelor ce năzuesc către pravoslavnica credinţă, care cheltuială socotesc că şi oamneilor va fi plăcută şi ca o jertfă înaintea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos bine primită, iar sfinţii sale vecinică pomenire şi cum că această sfântă biserică de la dealul Piteştilor ieste de mare folos, atât pentru ruga creştinilor ce sunt locuitori prin prejur cât şi celor ce se strîng la vremea dealului de vii de la viile lor, dar neavând această biserică Evanghelie românească şi văzând pe acest cuvios sus numit părinte, că se arată către tot norodul cu fierbinte dragoste şi pururea nevoitor de facere de bine şi pe mine ca pe un fiu, iată şi eu socotii din râvnă dumnezeească şi pentru părinteasca dragostea sfinţii sale, m-am îndemnat şi am dăruit sfinţii sale această Evanghelie, ca să o dea la sfânta biserică şi să fie preoţilor de propovedanie şi creştinilor de înţelegere şi nouă vecinică pomenire.”

Cele două biserici din Topoloveni, Inuri şi Goleştii Badii, reprezintă adevărate bijuterii ale arhitecturii specifice acestei perioade, comori inestimabile ale istoriei şi civilizaţiei poporului român trăitor pe aceste meleaguri.

Ambele construcţii au o mare valoare istorică şi spirituală, consfinţind gradul de civilizaţie al comunităţii locale existent în acea perioadă şi întărind sentimentul de apartenenţă în cadrul acesteia pentru populaţia locală.

Aceste monumente istorice sunt deopotrivă deosebit de importante şi pentru administraţia locală a oraşului, care este preocupată să asigure conservarea valorilor aparţinând patrimoniul naţional aflat pe teritoriul localităţii şi redarea locului lor cuvenit, prin introducerea în circuitele turistice şi culturale.

Reabilitarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea turistică a celor două monumente istorice se va face în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de intervenţie 5.1 – Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural precum şi crearea/modernizarea infrastructurii conexe.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI