Din presa vremii (XVI)/Politica, dulce putere adulteră

1,333 views

Educaţia ne deformează. Este sofismul care a declanşat mii de argumente pro şi contra. Noi doar constatăm realitatea. Societatea ne educă pentru supravieţuire. Deci educaţia ne deformează. Altfel cum am putea explica pierderea tuturor calităţilor native, odată cu pierderea copilăriei? Bunătatea, corectitudinea, inocenţa, toţi anii, cei şapte, din copilăria mică, dispar în hăţişul intereselor care înfăşoară viaţa „decentă” de adult.
Pentru că deprinderile de viaţă se educă. Iar politica este cea mai mârşavă şcoală. Publicaţia „Democraţia”, cu redacţia la Piteşti, în Trivale, scria în 1912, despre „educaţia” pentru politică. Editorialistul N.C. Budişteanu nota, cu amărăciune, într-un articol intitulat „Politica noastră”, despre vicierea politicii conservatorilor români.

Politica noastră

„Acum vre-o 12 ani, când m’am hotărât să fac politică, m’am înscris fără ezitare în partidul conservator prezidat de P.P.Carp. În localitate aveam un grup de oameni, condus de, cu adevărat regretatul d-r Meculescu, om de o corectitudine şi demnitate cum rar se vede, grup care se impunea tuturor prin valoare, cinste şi demnitate, prin convingeri, idei înaintate şi civilizate, prin credinţă, ordine şi hotărâre.
În această atmosferă am trăit şi lucrat cu căldură, convingere şi entuziasm. Mai apoi când d-nul Meculescu ne-a părăsit în mod atât de trist şi neaşteptat pentru noi, când politicieni de meserie au dat buzna în partidul nostru, când autoritatea şefului local a fost ştirbită prin intrigile lor, starea partidului nostru a început să se schimbe, noi însă, cei serioşi, am ridicat şi am impus revenirea la putere, pentru localnicii noştri. S-au aşezat de o parte conducătorii, politicienii de meserie şi mercenarii politici cu politica de acaparare, cu ambiţiuni deşerte, de jocuri fără scrupul, şi câte-va persoane atrase de forţa lucrurilor, care n’au regretul în suflet; de altă parte vechii luptători, şi alte elemente bune în piceoare, care deşi s’au supus soartei rezervate lor, toţi au fost şi sunt santinele principiilor conservatoare, cărora s’au închinat şi devotat. Asemenea oameni nu primesc „mandate” în care se aruncă cu credinţa că şi ei pot fi stăpâniţi, ci stau în luptă pentru recucerirea frumosului nume al partidului. Cine cunoaşte, să fie alături, să ne sprijine”.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI