Curtat de clinici de top din străinătate, chirurgul argeşean Augustin Dima a ales să rămână în ţară, la Spitalul Militar Central

12,351 views

Chirurgul argeșean Augustin Dima are 37 de ani și este medic specialist la Spitalul Militar Central. Primii patru ani din rezidenţiat a profesat în ţară, următorii doi în spitale universitare şi centre de excelenţă din Strasbourg, și tot în Franţa, medicul argeșean a participat la intervenţii experimentale, chiar şi în marile centre universitare din Europa. Deși a primit zeci de oferte de la clinici medicale de top, din străinătate, Augustin Dima a ales însă să rămână în ţară.

Ca pentru orice om, călătoria predestinată a celui care va deveni medicul militar Augustin Dima a început încă din copilărie, când destinul s-a manifestat iniţial ca o nevoie acută de identificare cu un anumit prototip (sau stereotip) uman şi cu valorile unui anumit stil de viaţă.

Deşi, ereditar vorbind, în familia Dima nu existase, până atunci, nicio genă militară, tânărul Augustin şi-a creionat farmecul propriei vieţi peste ceea ce percepuse el a fi un destin în uniformă: respectul faţă armată, viaţa cazonă şi prestanţa uniformei militare. Acest prim pas a constituit elementul declanşator al unei reacţii biochimice în lanţ, determinându-l să urmeze, în perioada 1995-1999, cursurile Liceului Militar “Tudor Vladimirescu”, din Craiova.

În toată această perioadă, pentru Augustin Dima alegerea modelului în viaţa militară s-a dovedit a fi o provocare oscilând între stricteţea şi adrenalina programului militarilor de carieră versus umanitatea, împlinirea dar şi durerea unei profesii în care eşti confundat de foarte multe ori cu Dumnezeu şi, nu de puţine ori, sfârşeşti – metaforic vorbind – precum Icar.

Prima provocare a venit atunci când a optat, alături de alţi 3000 de canditaţi, pentru curicula universitară a Facultăţii de Medicină şi Farmacie “Dr. Carol Davila”, respectiv cea a Institutului de Medicină Militară, Institut la care a fost admis primul din promoţia sa (1999-2005). Ceea ce avea să fie întâlnirea de destin s-a petrecut în anul al II-lea de facultate, când într-un context personal în care dintr-un simplu aparţinător, dotat cu ceva mai multă ştiinţă de carte de anatomie, a ajuns să orbiteze în jurul unuia dintre cei mai impozanţi şi renumiţi chirurgi generalişti din Spitalul Militar Central.

Dintr-o dată viitorul se transforma într-o apariţie impecabilă a unui bărbat înalt, demn, delicat cu pacienţii şi tranşant cu boala, înconjurat permanet de o pleiadă de medici rezidenţi care încercau să fure din zbor orice informaţie rostită, pe sub mustaţă, de colonel dr. Teodor Artenie, căci depre dânsul este vorba.

După atâţia ani, dr. Augustin Dima recunoaşte că evoluţia sa umană şi profesională de la un simplu student atras de farmecul acestei specialităţi la cea a unui chirurg de excepţie i se datorează integral celui care, prin câteva cuvinte, i-a câştigat inima şi i-a devenit mentor. Acestea au fost “dacă îmi dovedeşti cu adevărat că iubeşti chirurgia, dar nu vei uita niciodata de unde ai plecat, eu îţi voi fi alături şi te voi învăţa tot ce ştiu”.

Atunci şi-a promis că nu va trăda chirugia şi pentru asta a fost dispus să aştepte timp de trei ani până la scoaterea la concurs a postului de rezidenţiat pe medicină militară în domeniul chirurgiei, timp pe care l-a câştigat profesând şi desluşind tainele medicinei de urgenţă, singura specialitate disponibilă la acel moment pentru medicii militari, şi, în cadrul căreia, a urmat în special stagiile de chirurgie în încercarea de a se îndrepta spre formarea pe care şi-o dorea.

Visul lui începea să capete contur atunci când se scoate la concursul de rezidenţiat primul post de chirurgie generală, moment ce a coincis cu un debut fulminant al unei afecţiuni articulare care, prin simptomatologia severă, punea sub semnul întrebării viitorul lui de chirurg, îndepărtându-l definitiv şi irevocabil de tot ceea ce îşi dorise, inclusiv de practicarea medicinei.

Era asemeni unui violonist care putea avea vioara, ştia partitura, se putea baza pe orchestră, avea puterea de a păşi pe scenă în lumina reflectoarelor şi de a înfrunta lumea întunecată din spatele reflectoarelor, dar din păcate risca să nu poată mânui arcuşul.

Voinţa şi puterea l-au făcut să se ridice deasupra tuturor problemelor şi numai scurtul timp de o lună de zile, adică patru săptămâni/ 31 de zile/ 744 de ore/ 44.640 minute sunt cele care au făcut diferenţa dintre noapte şi zi şi astăzi putem să vorbim cu şi despre dr. Augustin Dima, medic specialist chirurgie generală, medic care, la examenul naţional de rezidenţiat (medicină civilă şi militară reunite), s-a clasat în primii 10.

După trei ani de pregătire în Spitalul Militar Central, dr. Augustin Dima a avut şansa de a-şi continua specializarea în două centre universitare de excelenţă în chirugia hepatică şi pancreatică, respectiv în chirurgia laparoscopică, din Strasbourg, Franţa, unde a participat, în cadrul echipelor operatorii, la o serie de intervenţii chirurgicale realizate în premieră. Ofertele nu au încetat să apară, paleta acestora diversificându-se la nivelul clinicilor de stat şi private din Franţa, mai ales după obţinerea titlului de medic specialist în chirurgie generală. Cu toate acestea, dr. Augustin Dima decide să se întoarcă şi continue să profesese în Spitalul Militar Central.

De ce a plecat, de ce s-a întors şi de ce a ramas?

Foarte simplu: pentru că ai nevoie să înveţi mereu mai mult pentru a putea progresa, pentru că niciodată nu s-a gândit să plece definitiv din România, pentru că nicăieri nu înseamnă acasă decât aici, pentru că şi pacienţii români au dreptul la o şansă şi la o viaţă mai bună şi pentru că el crede că istoria medicinei militare trebuie onorată aşa cum se cuvine, iar acum e rândul generaţiilor mai tinere să dovedească că tradiţia, inovaţia, curajul, dăruirea, excelenţa şi spiritul de echipă străbat anii secolului XXI, sub acelaşi nume consacrat – Spitalul Militar Central Bucureşti.

(Sursa Facebook: Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”)

Comments

comments