În vara anului 1977, la intrarea în oraşul Costeşti a avut loc cel mai grav accident rutier petrecut vreodată în Argeş. Un camion ce transporta 25 de muncitori de la Petrochimie s-a răsturnat şi a luat foc, iar 18 oameni au ars ca nişte torţe. Alertată, Securitatea a cerut ştergerea urmelor, aşa că, în mai puţin de două ore, nimic nu mai indica faptul că acolo muriseră 18 oameni. Costeşti, sâmbătă – 9 iulie 1977. În jurul orei 11.00, un camion cu prelată, ce transporta 25 de muncitori de la Petrochimie către localitatea Tătăreşti, judeţul Teleorman, a fost implicat într-unul dintre cele mai grave accidente rutiere petrecute în Argeş. Cu doar 100 de metri înainte de intrarea în oraş, mai exact înainte de trecerea la nivel cu calea ferată, un autoturism a ieşit brusc în faţa camionului de pe o stradă lăturalnică. Ca să evite coliziunea, şoferul camionului plin cu muncitori a virat brusc, intrând pe contrasens, numai că nu a mai reuşit să redreseze maşina, care s-a rostogolit în şanţ şi a luat foc. Doar şapte dintre cei 25 de pasageri ai camionului au reuşit să sară la timp, ceilalţi 18 murind arşi de vii. Deşi localnicii au sărit să dea o mână de ajutor, încercând să stingă incendiul cu găleţi de apă şi preşuri ude, focul a luat proporţii din cauza diluantului şi a vopselelor ce se aflau în camion, produse inflamabile pe care muncitorii de la Petrochimie le luaseră pentru acasă. 
 
Mai multe cisterne cu apă au spălat strada, apoi s-a pus pământ peste locul accidentului
 
Cei care fost martorii tragicului accident spun că nici astăzi, după aproape patru decenii, nu pot uita clipele de groază care s-au derulat în faţa lor. Urletele oamenilor ce ardeau de vii, imaginea torţelor umane aflate pe mijlocul străzii, ale căror mişcări erau mecanice şi dezordonate, ofereau parcă o scenă desprinsă din Apocalipsă. Primele maşini care au sosit la locul tragediei au fost echipajele de Miliţie, după care au sosit pompieri, dar şi o macara, ce s-a chinuit minute în şir să scoată camionul din şanţ. După ce camionul a fost ridicat, iar focul – stins, bilanţul a fost unul îngrozitor: 18 morţi, toate victimele fiind arse de vii, dintre care cel mai tânăr avea puţin peste 20 de ani. La scurt timp, au venit şi ambulanţele, care nu au mai putut face altceva decât să care morţii la Spitalul din Costeşti. Imediat însă Securitatea s-a mobilizat ca la carte, iar după ce morţii au fost luaţi şi camionul – transportat pe un trailer, s-a trecut la curăţirea locului accidentului. Mai multe cisterne cu apă au spălat întreaga zonă, s-a curăţit şanţul, s-a pus pământ, aşa că, la nici două ore de la tragedie, nimic nu mai indica faptul că în acel loc muriseră 18 oameni.
 
Locul tragediei este şi astăzi marcat de două cruci
 
Viorica Şerban din Costeşti are 67 de ani şi chiar în faţa porţii ei s-a petrecut cumplitul accident. Femeia nu a fost de faţă când s-a întâmplat tragedia, întrucât fusese plecată la o pomană. S-a întors cam la o oră după accident, undeva în jurul prânzului, descoperind o imagine de coşmar chiar în faţa casei sale. „Parcă văd şi acum… Când am ajuns în faţa porţii, m-am închinat. Mai erau câţiva morţi chiar aici, în şanţ. Erau întinşi, cu faţa în sus, dar nu li se mai cunoştea chipul de la arsuri, restul fiind căraţi deja de ambulanţe. Am rămas încremenită. A fost mare prăpăd atunci… După accident, pompierii au spălat toată strada. Ştiţi cum au făcut? Jurai că aici nu s-a întâmplat nimic neobişnuit”, ne-a povestit Viorica Şerban. Tot femeia ne-a arătat şi cele două cruci, care au fost ridicate la locul tragediei: una mare, pusă în amintirea celor morţi, şi una mai mică, aşezată separat, de părinţii unui tânăr mort în accident, dar care nu făcea parte din grupul muncitorilor de la Petrochimie: „Acel băiat era luat la ocazie. Îmi aduc aminte că, după accident, venea maică-sa, de câteva ori pe an, cu flori la cruce şi îi aprindea lumânări. De vreo cinci-şase ani nu am mai văzut-o. Probabil că a murit şi ea. După ce s-a terminat totul, m-am trezit cu doi bărbaţi la poartă, îmbrăcaţi bine, care m-au întrebat dacă am fost de faţă şi dacă am văzut ceva. Le-am spus că nu şi atunci m-au rugat să le scot la poartă o masă şi două scaune. S-au aşezat şi au început să scrie. Se tot uitau la stradă şi notau. Cred că au scris mai multe coli, după care s-au urcat într-o maşină neagră şi au plecat spre oraş“.
 
Fostul primar al Costeştiului a fost şi el martor la tragedie
 
De faţă la locul tragediei a fost şi fostul primar din Costeşti, Ion Dumitru. „Eu eram student atunci şi tocmai ce mă întorsesem acasă de la facultate. Îmi amintesc că parcă o forţă nevăzută nu lăsa ca oamenii să fie salvaţi. Curios a fost de la ce a luat prelata foc, pentru că ea a făcut să se extindă incendiul, dar şi faptul că nimeni nu a putut să o dea la o parte de pe camion! Parcă era lipită… În plus, atunci când macaraua se chinuia să ridice maşina din şanţ, cred că i-a scăpat de vreo trei ori. Şi cădea tot peste bieţii oameni. Nu am văzut aşa ceva! Au fost scene de coşmar“, şi-a amintit, cu groază, fostul primar din Costeşti. Tot fostul primar îşi aminteşte că de înmormântarea întregului grup de muncitori s-a ocupat Petrochimia, instituţia fiind aceea care a cumpărat haine şi sicrie. „Au fost puşi în sicrie la spital şi trimişi imediat să fie înmormântaţi. Nu mai aveai ce să recunoşti la ei, pentru că toţi erau arşi. Ştiu că şoferul camionului a scăpat cu viaţă, dar a fost găsit vinovat şi a făcut ani grei de puşcărie. Oricum, Securitatea a avut grijă ca despre tragicul accident să se afle cât mai puţin…”, spune Ion Dumitru despre cea mai mare tragedie rutieră petrecută în Argeş, în care 18 persoane şi-au pierdut viaţa, acelaşi număr cu cel din urma accidentului petrecut anul trecut în Muntenegru. Numai că, faţă de tragedia din Muntenegru, despre care a aflat întreg Mapamondul, Securitatea a avut grijă ca despre drama de la Costeşti să nu se ştie mai nimic. 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI