Circul foamei – super mall-ul pe care Ceaușescu voia să îl construiască la Pitești

4,266 views

PROIECTE ÎN EPOCA DE AUR! Dacă nu ar fi venit Revoluţia din 1989, Piteştiul ar fi avut un super mall încă de pe vremea comunistă, în Târgul din Vale. Cunoscut sub numele de „Circul foamei”, megaproiectul lui Ceauşescu urma să se întindă pe o suprafaţă de 25.000 de metri pătraţi. După Bucureşti, Piteştiul s-a numărat printre oraşele pe care Nicolae Ceauşescu voia să le reconstruiască în conformitate cu viziunile sale megalomanice.

În 1984, fostul dictator comunist a dat ordin ca, la Piteşti, să se ridice un complex comercial de proporţii, o îmbinare între un hipermarket şi un mall din zilele noastre. Aici ar fi trebuit să existe o „Fabrică de mâncare”, plus alte zeci de magazine unde să se vândă de la ace de cusut, până la maşini industriale.

Construcţia trebuia să aibă două etaje, plus parterul şi să se întindă pe o suprafaţă de 25.000 de metri pătraţi. Locaţia aleasă pentru megaproiectul lui Ceauşescu a fost Târgul din Vale, exact locul unde funcţionează astăzi Universitatea de Stat din Piteşti.

Cum zona era plină de case, sub lama buldozerelor au căzut zeci de clădiri. Multe din clădirile dărâmate peste noapte erau de patrimoniu, aparţinând „Piteştiului Vechi”, însă nimeni nu s-a putut opune ordinului ceauşist, de teamă să nu fie catalogat drept un duşman al poporului, în numele căruia dictatorul visa că acţionează.

Planurile la clădirea gigantică au fost făcute de Institutul de Proiectări Argeş, iar cel care a imaginat clădirea a fost arhitectul Pompiliu Soare. Despre proiectul iniţial şi la ce s-a ajuns până la urmă, datorită Revoluţiei din 1989, am stat de vorbă chiar cu Pompiliu Soare, arhitectul ales să proiecteze megaclădirea care, la acea vreme, a fost denumită de argeşeni „Circul foamei”.

„Obiectivul era ridicarea unui super-magazin cu de toate. În final, clădirea trebuia să aibă doar parter şi două etaje. În proiect era prevăzut un hol central, pe toate etajele, aşa cum au toate mall-urile care au apărut după Revoluţie, cupolă de sticlă şi spaţii comerciale în care să găseşti de la acul de cusut, la maşini industriale. Cam 10% din suprafaţa construită era destinată unei aşa-zise „Fabrici de mâncare”, unde trebuia să se găsească semipreparate şi mâncare gătită, pe care să o iei acasă. Oricum, ideea nu era originală, Ceauşescu văzuse ce se practica prin străinătate, în Occident, unde aceste complexe comerciale existau deja. Legat de dimensiune, clădirea era proiectată pentru mărimea Piteştiului şi plasată într-un loc central, pentru a putea fi uşor de ajuns din orice cartier al oraşului”, îşi aminteşte arhitectul Pompiliu Soare.

„Zona de legume şi fructe era proiectată să depoziteze sute de tone”

În ceea ce priveşte mult vehiculata idee că, prin această construcţie, se urmărea, de fapt, transformarea ei într-o imensă cantină unde să servească masa tot oraşul, după modelul Colhozurilor ruseşti, aşa cum se răspândise zvonul printre oameni, care o botezaseră deja „Circul Foamei”, arhitectul susţine că este doar o legendă. Sau cel puţin el nu a fost înştiinţat, oficial, de nimeni despre aşa ceva.

„Nu, nici vorbă de aşa ceva! Imensul centru comercial nu presupunea desfiinţarea altor pieţe sau magazine din Piteşti. Dar era, într-adevăr, proiectat la dimensiuni destul de mari şi pot să spun că avea cele mai moderne tehnologii, la acel moment. Am văzut un asemenea complex care era deja gata în Bucureşti.

În zona de bucătărie era totul din inox, cu nişte circuite speciale, prin care trecea mâncarea şi recipiente imense pentru stocat. Iar pentru zona de legume şi fructe erau proiectate spaţii frigorifice speciale, pentru că era calculat să se depoziteze aici cantităţi de produse perisabile de ordinul sutelor de tone, fiecare însă cu alt regim de temperatură. Ce ne-am chinuit să stricăm acele încăperi, după Revoluţie, fiindcă nu ne mai erau de trebuinţă!”.

Mall-ul lui Ceauşescu s-a transformat în Universitate

Odată decise scopul şi utilitatea, în 1985 a început proiectarea, iar, în anii ‘87-‘88 – construcţia efectivă. În ’89, toată structura de rezistenţă era deja gata. Evident, totul s-a oprit după Revoluţie, iar timp de aproape şase ani, până în 1995, autorităţile s-au tot întrebat cam ce ar putea face cu acel schelet mamut de beton.

Proprietarul de drept, „Supercom SA Piteşti”, instituţia care a continuat Direcţia Comercială a judeţului din vremea comunismului, a avut şi câteva propuneri de afaceri. „Într-un timp, s-a arătat interesat de construcţie un elveţian, care zicea că ar vrea să cumpere şi să facă un fel de reprezentanţă de maşini, dar s-a dovedit a fi cam escroc. Sau, cel puţin, nu a avut bani suficienţi, ca să spunem aşa! Până la urmă, s-a decis să se facă aici Universitatea de Stat din Piteşti.

Decizia de predare a fost semnată de Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu, ministru la Finanţe de la acea vreme. Erau 24.600 de metri pătraţi de construcţie şi terenul aferent până la  30.000 de metri pătraţi”, îşi aminteşte arhitectul Soare. Studiul de fezabilitate pentru Universitate a fost gata în 1996 şi a fost realizat tot de Pompiliu Soare.

Comments

comments