EROU SAU TRĂDĂTOR? Moartea în condiţii neclare a generalului Vasile Milea, ultimul ministru comunist al Apărării Naţionale, a fost unul dintre marile mistere ale Revoluţiei. Ceauşescu l-a acuzat de trădare şi a anunţat că s-ar fi sinucis. Sinucidere ori asasinat? Părerile sunt împărţite chiar şi în ziua de azi. Născut în 1927, la Lereşti, locul unde este şi înmormântat, generalul Vasile Milea era, în decembrie 1989, ministru al Apărării Naţionale, unul dintre cei mai puternici oameni ai momentului.

Cu numele generalului argeşean a fost botezată şi Piaţa „Vasile Milea”・din centrul Piteştiului, un lucru contestat de mai mulţi istorici, care susţin că Milea nu a fost nicidecum un erou, ci mai degrabă un trădător. Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 17 decembrie 1989 îl arată însă pe generalul argeşean într-o altă ipostază. Milea a lăsat în faţa Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu impresia că le execută ordinele, dar, în realitate, a amânat punerea lor în aplicare, gest pentru care fostul dictator a cerut trimiterea sa în faţa plutonului de execuţie pentru trădare.
Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu sunt toţi tovarăşii?
Tov. Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sunt la Timişoara, şi tovarăşa Suzana Gâdea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prânz. Pretextul l-a format aşa-zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărât să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărârea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt lucrurile sânt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că, atât în Răsărit, cât şi în Apus, toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din Răsărit şi cei din Apus să schimbe şi folosesc orice.
Aseară organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi trebuia să se aplice o hotărâre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal.
Astăzi, spre prânz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi, o serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atât organele Ministerului Apărării Naţionale, cât şi ale Ministerului de Interne.
Aseară am discutat cu ei şi le-am spus ca, în cursul zilei de astăzi, să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru.
Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întâmple ce s-a întâmplat dacă unităţile se găseau în centru. Trebuiau lichidate repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate până s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?
Tov. Milea Vasile: Am executat deplasarea de la est către vest.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu deplasare de la est către vest! Unităţile transportoare de tancuri trebuia să se afle în centru. Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menţionat bine de aseară ce trebuie să faci: demonstraţia unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul oraşului, nu în cazarme. De aceea am spus să faceţi demonstraţie, că demonstraţia presupune că toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat, că n-am dat toate detaliile, dar când spui să fie demonstraţie, trebuie să fie demonstraţie, nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sunt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi. Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unităţile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.
Tov. Elena Ceauşescu: Au fost neînarmate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au fost.
Tov. Tudor Postelnicu: Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin? Când am înţeles că merg trupele de securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare, şi auto şi tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul? Ce fel de unităţi de interne sunteţi voi!? De unde aveţi asemenea lucruri?
Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, miliţia este înarmată.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată, trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în sediul comitetului judeţean… Am discutat cu voi şi azi noapte, am discutat de mai multe ori şi la 2 şi la 3 şi la 4 dimineaţa, ce aveţi de făcut. Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atât ale Ministerului Apărării Naţionale, cât şi ale Ministerului de Interne. Cum este posibilă o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină!? Ce au făcut ofiţerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă la picioare.
Tov. Vasile Milea: Nu le-am dat muniţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii, mai bine îi ţineai acasă!
Ce fel de ministru al apărării eşti tu? Ce fel de ministru de interne eşti tu, Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei au primit sarcină de luptă, nu de manevră. Nu aţi spus adevărul. De abia acum spuneţi, până acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. De ce aţi dezinformat?! Dacă trimiteţi unităţile de securitate să se bată cu bastonul, mai bine le trimiteaţi acasă; era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti, în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, când au tras, eram cu Dancea, cu Pătrăşcanu şi n-am fugit.
Se poate una ca asta?! De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă? Acum stau cu băţul în mână, deci nici nu se sinchisesc.

Nicolae Ceauşescu: „O mînă de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi, de fapt, le faceţi jocul… Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi”

Tov. Elena Ceauşescu: Situaţia este foarte gravă şi neplăcută… Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministrul apărării naţionale, nici ministrul de interne.
Tov. Nicolae Ceauşescu: O mână de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de fapt le faceţi jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta. Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice şi în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament, că au armament? În felul acesta punem oamenii să stea cu mâna în sân, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi. Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.
Tov. Elena Ceauşescu: Este laşitate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai mult decât laşitate. (…) Cum putem califica acest lucru? Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului, şi n-aţi acţionat cu răspundere. (…) Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naţionale şi pe ministrul de interne şi pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment, preiau comanda armatei. Să-mi pregătiţi decretul! Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă!
Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin? Ştiţi ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi se numeşte pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea, aşa se cheamă, nu?
Tov. Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.

Elena Ceauşescu: „Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci”

Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, având în vedere situaţia care s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Când am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bâta?! Când am spus „・stare de necesitate”€・ ce înseamnă pentru voi „€stare de necesitate”€ „€cu bâta”€ (…) Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bâta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea, ar fi fugit ca potârnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia? Am spus să trageţi în aer, somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.
Tov. Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atât unităţile Ministerului de Interne, cât şi cele ale Apărării Naţionale, şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără niciun fel de discuţie. Şi desigur, să atragem atenţia gărzilor patriotice, că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului? Ce fel de UTC-işti sânt aceştia, care au fost în rândul huliganilor? De altfel, au fost şi câţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?! Uite tovarăşi, eu pun problema unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere, vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie stabilite acţiunile şi măsurile ce trebuie luate, pentru că aici sânt acţiuni puse la cale atât din Est cât şi din Vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul, că vor un „€socialism uman capitalist”€. Ce părere aveţi voi?
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm.

Vasile Milea: „€Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare”

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vom lupta până la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că, dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atât sovieticii, cât şi bulgarii, erau la graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în Marea Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mână. De ce nu apăraţi legile, socialismul, că legile socialismului sunt legile ţării?!.
Tov. Elena Ceauşescu: Acestea sunt legi care nu se discută.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Că acum aţi discutat voi cum să faceţi şi aţi trimis cu mâna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi discutat voi?! Ce facem cu Ministrul Apărării? Ce spui tu, Milea?
Tov. Vasile Milea: Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea sunt la dispoziţia dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în mână, fără armament, nu se poate apăra şi nici bate.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor.
Tov. Vasile Milea: Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu să vorbeşti în numele tău.
Tov. Vasile Milea: Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă concepţie nu am.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi luat măsuri?
Tov. Vasile Milea: Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţia la Timişoara. În loc să luaţi măsuri, aţi trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat şi să fi lichidat de ieri, dar n-aţi făcut acest lucru şi aţi ajuns până astă seară.

Vasile Milea: „€Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început”

Tov. Elena Ceauşescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici grănicerii nu sunt înarmaţi, că sunt pe graniţă?
Tov. Vasile Milea: Cei care sunt la paza frontierei au cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am spus să trageţi de avertisment: dacă nu se retrag, să trageţi în picioare. Nu m-am gândit că trageţi cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul comitetului judeţean de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pământ!
Tov. Tudor Postelnicu: Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi le-aţi dat ordinul acesta.
Tov. Vasile Milea: Aşa este, noi suntem vinovaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi aţi dat ordinul acesta?! Aşa reiese acum, foarte clar. Să hotărască Comitetul Politic Executiv.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce părere aveţi, tovarăşi? Trebuie să hotărâm ce facem.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu ministrul apărării naţionale şi cu ministrul de interne, consider că nu este cazul, că nu este momentul potrivit pentru acest lucru.
Tov. Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine, vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi faptele.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce zici, Manea?
Tov. Manea Mănescu: Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este acum şi după aceea să luăm măsuri.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu cine să rezolvăm? Este o problemă care se putea rezolva de ieri de dimineaţă în două ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema… Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate, să fie nimicite de duşman. Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile militare într-o situaţie foarte proastă. Ce garanţii există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca până acum?
Tov. Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, când aţi spus că este „€・stare excepţională”・
Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine. Să mai încercăm tovarăşi? Să amânăm această hotărâre, să vedem cum acţionează şi apoi să reluăm această discuţie. Vom vedea cum acţionează în rezolvarea acestei situaţii.
Tov. Vasile Milea: Am înţeles, aşa vom face.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI