Care a fost primul IMN de stat al României. Ceauşescu a schimbat de două ori imnul ţării

974 views

România a avut de-a lungul a 154 de ani şase imnuri naţionale. Primul imn al ţării a fost adoptat în anul 1862, în timpul domniei lu Alexandru Ioan Cuza.

Tot ce trebuie să cunoaştem despre imnul naţional conform dicţionarului explicativ al limbii române, termenul “Imn naţional” sau “Imn de stat” este definit drept “cântec solemn apărut odată cu formarea statelor naţionale şi adoptat oficial ca simbol al unităţii naţionale de stat”.

Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români. În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859). Cel care a câştigat concursul a fost compozitorul Eduard Hülseh cu piesa “Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”.

Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris “Imnul Regal Român”, care avea să devină Imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern. Acordurile lui au fost auzite în ţara noastră până în anul 1947.

Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Țara Română!

Imnul României 1948–1953

Al doilea imn al României, „Zdrobite cătuşe în urmă rămân”, a fost introdus la 4 ianuarie 1948, odată cu trecerea de la monarhie la regimul comunist.

Versurile aparţin lui Aurel Baranga, iar melodia lui Matei Socor.

Zdrobite cătuşe în urmă rămân,
În frunte-i mereu muncitorul.
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm.
Stăpân pe destin e poporul.

Trăiască, trăiască, Republica noastră
În marş de năvalnic şuvoi revărsat
Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi,
Zidim România Republicii noi.

Imnul României 1953

Al doilea imn folosit în perioada comunistă, a fost “Te slăvim, Românie”, pe versurile poeţilor Eugen Frunză şi Dan Desliu, muzica aparţinând lui Matei Socor.

A doua strofă sublinia prietenia cu Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă. Aceasta a fost cenzurată începând cu 1960, iar la scurt timp, imnul a rămas doar în interpretare instrumentală.
Acest imn a fost utilizat până la numirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea statului.

Te slăvim, Românie, pământ părintesc,
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc,
E zdrobit al trecutului jug blestemat,
Nu zadarnic străbunii eroi au luptat.
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Refren:
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână,
Trăiască Republica
Populară Română!

Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far, şi tărie şi-avânt,
Noi urmăm cu credinţă partidul ne’frânt,
Făurim socialismul pe-al ţării pământ.

Refren

Noi uzine clădim, rosul holdei sporim,
Vrem în pace cu orice popor să trăim.
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag,
Îi vom frânge în numele-a tot ce ni-e drag.
Înalţa-vom spre glorie al patriei steag.

Refren…

Nicolae Ceuşescu a schimbat şi el imnul ţării

În 1975 imnul naţional al României a devenit „Pe-al nostru steag e scris Unire”, versurile fiind puse pe muzica lui Ciprian Porumbescu. Tot sub Ceauşescu, în anul 1977 noul imn al Republicii Socialiste România a devenit „Trei culori cunosc pe lume”.

Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.

Multe secole luptară
Străbunii noştri eroi,
Să trăim stăpâni în ţară,
Ziditori ai lumii noi.

Roşu, galben şi albastru
Este-al nostru tricolor,
Se înalţă ca un astru
Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume
Strâns unit şi muncitor
Liber, cu un nou renume
Şi un ţel cutezător.

Azi partidul ne uneşte
Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte
Prin elan muncitoresc.

Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmaşii-n luptă-i zdrobim,
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace să trăim.

Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuieşti
Şi în comunista eră
Ca o stea să străluceşti.

Poemul ” Un răsunet” stă la originea imnului de astăzi

Revoluţia din 1989 le-a adus românilor, un nou imn.„Deşteaptă-te, române!”, poezie initulată la origine, „Un răsunet”, a devenit imnul naţional al ţării după decembrie ’89.

“DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE” – Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Poemul “Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul “Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.

Începând din 1848, “Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial. Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, “Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.

Mesajul imnului “Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim “acum ori niciodată”, prezent în toate imnurile naţionale, de la “paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la “Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest “acum ori niciodată” concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.

Comments

comments