NEPĂSARE Unică în lume prin picturile sale cu scene religioase, biserica din satul Glâmbocata-Deal din comuna Leordeni, inclusă pe lista monumentelor istorice, a fost lăsată în paragină de administratorul de drept, Arhiepiscopia Argeşului. Administraţia de la Argeş a preferat să construiască o altă biserică, la mai puţin de 50 de metri de edificiul abandonat în cimitir. Biserica de lemn din satul Glâmbocata – Deal reprezintă un edificiu de importanţă naţională, categoria A, în Lista Monumentelor Istorice. Construită în 1781, biserica reprezintă o comoară nu doar a Argeşului, ci şi a ţării, însă pe nimeni nu a interesat conservarea ei, fiind lăsată în plata Domnului de mai bine de 10 ani. Administratorul de drept, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, a preferat să construiască o altă biserică, la mai puţin de 50 de metri de edificiul lăsat în paragină în cimitirul din localitate. Dacă pentru Arhiepiscopie lucrurile par a fi rezolvate, din moment ce credincioşii au o biserică în care să se roage, comunitatea argeşeană este pe cale să piardă un monument istoric ce adăposteşte picturi cu scene religioase unice în lume, ca „Judecata de Apoi”, „Raiul” şi „Iadul”, aşezate în partea stângă şi cea dreaptă a intrării.
Ca preot, la 1781, este amintit Nicolae, fiul lui Manole, despre care se consemnează că era ,,bun învăţat” şi ,,fără patima beţiei”, hirotonit de către fostul mitropolit Dositei
Pe latura de nord a sfântului lăcaş găsim reprezentările „Sfântul Gheorghe”, „Marina cu dracul”, „Moartea”, iar pe partea de sud este pictat „Sfântul Dumitru”. Valoarea deosebită a picturii este dată şi de faptul că zugravul a surprins şi impus elemente autohtone: brazi şi reprezentări ale vegetaţiei locale. Ca preot, la 1781, este amintit Nicolae, fiul lui Manole, despre care se consemnează că era „bun învăţat” şi „fără patima beţiei”, hirotonit de către fostul mitropolit Dositei şi „orânduit la această biserică”. Primele reparaţii au fost făcute în anul 1797, când a fost învelită cu lemn şi, mai apoi în perioada 1834 – 1836, când a fost tencuită la exterior şi pictată.
Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului a refuzat mutarea bisericii la Muzeul Goleşti, preferând să o lase în plata Domnului
Deşi Biserica putea fi salvată, pe nimeni nu a interesat acest lucru, iar când vine vorba despre a cui e vina, autorităţile locale arată către administrator, adică Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului. La un moment dat, a existat o soluţie pentru acest monument, şi anume să fie strămutat în incinta Muzeului Goleşti, care să asigure valorificarea în conformitate cu importanţa sa. A fost doar un proiect. Aşa că edificiul a fost lăsat în paragină, deşi Arhiepiscopiei i se oferise şansa de a-l salva.
Starea actuală de conservare a lăcaşului de cult este precară din cauza abandonului şi a condiţiilor meteorologice care au afectat parţial învelitoarea din lemn. Este în pericol să piardă tencuiala pictată, iar, dacă situaţia va persista, se va produce şi surparea întregului perete.
Mai grav este faptul că pictura exterioară, în mare parte păstrată în conformitate cu planurile iniţiale din secolul al XIX-lea, şi-a pierdut, treptat, din bogăţie şi colorit, unele elemente, încă vizibile, subliniind modul particular în care zugravul a interpretat şi transpus principalele teme ale Creştinismului. Astfel că scenele religioase ca „Judecata de Apoi”, „Iadul”, „Raiul”, aflate la intrare, abia mai sunt vizibile. Brâul cu tentă florală, viţa de vie, un vechi simbol creştin din registrul inferior, a dispărut în proporţie de peste 80%, afectat şi de scara ce asigură accesul în turlă.
Pe latura de nord, reprezentările „Sf. Gheorghe”, „Marina cu dracul”, „Moartea”, sunt de asemenea greu vizibile, fresca fiind afectată de igrasie, o situaţie similară înregistrându-se şi pe latura de sud, unde este zugrăvit „Sf. Dumitru”.
