Leontopodium nivale, cunoscută popular sub numele Floare de colț, este sărbătorită astăzi în întreaga lume.
Motivul? Cuvântul „edelweiss” (în limba germană și engleză) a fost descoperit pentru prima dată în scris pe 5 martie 1784.
Numele florii de colț este compus din cuvintele „nobil” și „alb” în limba germană „edel” respectiv „weiss”.
Floarea-reginei este lânat-tomentoasă, înaltă de 5-20 cm, cu inflorescenţe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase.
Dacă în România planta ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 de centimetri, ea poate creşte în alte ţări până la 50-80de centimetri.
Inflorescenţa este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici şi care iau forma unei steluţe. Aceasta este formată până la zece inflorescenţe cu numeroase şi minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfăţişarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelaţi, argintii, ce îi conferă o eleganţă deosebită.
Perioada de înflorire este iulie – august.
Creşte în munţi calcaroşi, în pajişti de pe versanţi abrupţi şi însoriţi sau pe stânci. La noi creşte în Munţii Carpaţi, fiind declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită de lege.
Floarea reginei poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Munţii Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat.
În afara spaţiului românesc, floarea reginei înfrumuseţează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpaţi, Pirinei, dar şi din Asia Centrală şi de Est.
Mai este cunoscută şi ca Floare-de-colţ (denumire introdusă în perioada comunistă) sau cu denumirea germană, Edelweiß.
Conform Dicţionarului de sinonime, pentru floarea-reginei (Leontopodium alpinum) există şi următoarele denumiri: albumeală, albumiţă, floare-de-colţ, (rar) edelvais, (reg.) flocosele (pl.), steluţă, floarea-doamnei.
Floarea de colț este un simbol național în Austria, Bulgaria, România, Slovenia și Elveția.
