Odată mândria industriei petrochimice româneşti, cu peste 7.000 de angajaţi, Arpechimul, care producea printre alte produse şi jumătate din necesarul de bitum rutier al României, va fi pus la pământ. Potrivit unui comunicat oficial al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Argeş, OMV PETROM s-a decis să demoleze o parte dintre instalaţiile Rafinăriei Piteşti, de pe platforma Arpechim. “Conform notificării OMV PETROM SA, procesul de demolare pe care intenţionează să-l demareze, este de lungă durată, demolarea instalaţiilor urmând a se realiza etapizat, întregul proces fiind estimat a se încheia în anul 2018…, se mai arată în comunicatul APM Argeş.

Până în 1989, Rafinăria hrănea aproximativ 7.000 de oameni, care ajutau la prelucrarea anuală a peste 7 milioane de tone de ţiţei. Şi tot până la căderea comunismului, Rafinăria funcţiona la capacitate maximă, oamenii lucrau pe trei sau chiar patru schimburi, iar cei care nu aveau condiţii grele de muncă aveau program şi de 12 ore/zi. Mai târziu, lucrurile nu au mai funcţionat la fel, decăderea fiind pe toate planurile.

Trebuie spus că închiderea Rafinăriei Arpechim nu are efecte negative doar în plan local, prin dispariţia locurilor de muncă sau doar în ceea ce priveşte producţia autohtonă de carburanţi, ci afectează, la scară naţională, şi alte domenii de activitate. Astfel, prin decizia celor de la OMV Petrom, România rămâne şi fără producţia, la scară industrială, a bitumului necesar producerii asfaltului.

Practic, România se află deja în postura de a nu-şi mai putea asigura nici măcar asfaltul necesar banalelor plombe de pe străzile şi drumurile ţării, asta în condiţiile în care Arpechimul asigura jumătate din necesarul de bitum rutier, care este de 500.000 de tone anual, la nivel naţional.

Acum, pentru acoperirea acestei cantităţi, se apelează la importuri din Ungaria, Austria, Polonia, Bulgaria, Italia şi Serbia.

Rafinăria de petrol Arpechim a luat naştere în 1969, cu primul modul, care avea o capacitate de aproximativ 3,5 milioane de tone pe an. În 1975, a fost extinsă cu încă un modul similar. Rafinăria se număra printre mândriile lui Nicolae Ceauşescu, la vremea respectivă.

Până în 2006, lucrurile au funcţionat fără evenimente deosebite. În 2006, s-au investit 42 de milioane de euro într-o instalaţie care avea menirea să ajute la obţinerea carburanţilor cu un conţinut redus de sulf sau, mai pe scurt, reducerea nivelului de noxe.

Pe lângă asta, s-a mizat şi pe creşterea producţiei, creştere care s-a făcut timid simţită. Dacă în 2005 se produceau 3 milioane de tone, în urma investiţiei din 2006, producţia a crescut la 3,4 milioane de tone de petrol. Iar, din 2007, a început, încet-încet, regresul.

În decembrie 2009, Petrom a vândut Arpechim combinatului chimic Oltchim, pentru suma de 13 milioane de euro, care avea nevoie de Piroliză pentru a deveni independent în asigurarea materiei prime.

Practic, Petrom a transferat activele fixe aferente activităţii de petrochimie. Acestea cuprindeau instalaţia de piroliză, extracţia de aromatice, polietilenă de joasă densitate, polietilenă de înaltă densitate, o serie de rezervoare, precum şi terenul aferent, cu o suprafaţă de circa 150 de hectare.

Unitatea de extracţie aromatice avea o capacitate de 50.000 de tone pe an, iar instalaţia de piroliză putea produce până la 200.000 de tone de etilenă şi 95.000 de tone de propilenă pe an.

România a fost prima ţară din lume care a avut o capacitate de rafinare, fiind, de altfel, prima ţară în care s-a descoperit petrolul, în urmă cu mai bine de 150 de ani. Specialiştii din piaţă spun că întreg sectorul de rafinare a fost dezvoltat cu o singură intenţie: obţinerea unei industrii pe verticală, care să aibă textile, petrochimie, lacuri şi vopsele, îngrăşăminte chimice, iar toate acestea să pornească de la petrol.

De exemplu, în anii ’75, în România se rafinau circa 20 de milioane de tone de ţiţei, pentru ca, între ’88 şi ’89, nivelul să ajungă la 34 de milioane de tone. În 2009 însă, rafinăriile din România au mai prelucrat doar 13-14 milioane de tone, pentru a acoperi o cerere mai mică de 9 milioane de tone de produse petroliere, cerere diminuată şi de efectele crizei economice.

Acum, odată cu decizia de demolare, Arpechimul se alătură ARO Câmpulung sau Rolast, branduri naţionale ajunse la fier vechi.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI