Accidentul nefericit petrecut în urmă cu două săptămâni în Apuseni, când avionul pilotat de Adrian Iovan, care transporta o echipă medicală, s-a prăbuşit în munţi i-a pus pe gânduri şi pe factorii de decizie argeşeni. La numai câteva zile de la eveniment, aceştia au efectuat o simulare, la nivel teoretic, şi au stabilit care sunt mecanismele şi protocoalele ce trebuiesc activate în caz de dezastru aviatic. Coordonarea ar reveni Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, condus de prefectul Cristian Soare. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă trebuie să participe cu echipajele SMURD şi de pompieri, iar la misiune sunt obligaţi să participe Ambulanţa Argeş, Salvamont, Armata, Poliţia şi Jandarmeria, dar şi unităţile silvice din teritoriu şi Serviciile Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă care sunt constituite pe lângă fiecare primărie în parte. Scenariu unui accident aviatic în Argeş nu este doar o ficţiune, dat fiind că peste judeţul nostru trec numeroase culoare de zbor, atât pentru zborurile civile comerciale, cât şi pentru alte tipuri de survoluri, inclusiv militare şi medicale. În plus, Argeşul chiar s-a confruntat cu două astfel de accidente. În octombrie 2006, un elicopter YAR 320 Puma, aparţinând Bazei 90 Transport Aerian din cadrul UM 01961 Bucureşti s-a prăbusit în lacul de acumulare Udeni-Goleşti, din cauza unei defecţiuni tehnice. La un an distanţă, în noiembrie 2007, un alt elicopter militar, Puma Soccat, a căzut, din cauza givrajului, gheaţa depusă pe elice, la Ungheni. În fiecare dintre aceste prăbuşiri şi-au pierdut viaţa câte trei militari, dintre cei mai experimentaţi, cărora nu li s-a putut reproşa nici un fel de eroare umană. 
 
ISU Argeş, conectat cu Romatsa 
 
Pentru supravegherea zborurilor şi astfel de accidente, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Argeş este în legătură directă cu Romatsa, după cum ne-a declarat col. Ion Popa, comandantul inspectoratului. Însă, această instituţie are obligaţia, aşa cum avea şi în cazul din Apuseni, să dea alarma dacă unul dintre avioanele pe care le avea în supraveghere dispare de pe radare. „Noi, ca instituţie, ştim exact culoarele ce trec pe deasupra Argeşului, dar acestea ţin strict de Romatsa. Sunt zeci, poate chiar sute. Ele apar pe o hartă, generată de calculator, după datele lor. De altfel, prin această aplicaţie Romatsa are legătura cu orice ISU din România. În cazul în care se întâmplă ceva, ei trebuie să ne indice poziţia, să ne dea coordonatele. Doamne Fereşte de astfel de evenimente, dar nu sunt excluse. Am avut şi elicoptere prăbuşite. Însă, vă spun cu toată sinceritatea şi responsabilitatea, chiar dacă presa nu de puţine ori ne-a criticat, altfel se pune situaţia la noi, într-un astfel de eveniment. Dacă nu există cineva care să îşi asume coordonarea şi comanda acţiunii, atunci apare o problemă!“.  Concret, în caz de accident aviatic în munţi, pompierii din Curtea de Argeş şi Câmpulung au pregătite echipaje de intervenţie de cel puţin 10 oameni, pompieri şi personal SMURD, care trebuie să se deplaseze până la cel mai avansat punct unde se poate ajunge cu mijloace auto, urmând ca apoi să plece pe jos cu tot echipamentul necesar: mijloace de comunicaţii, tărgi, frânghii şi echipament minim pentru descarcerare. Alături de ei trebuie chemaţi salvamontiştii, pădurarii, militarii din zonă şi voluntarii de la cea mai apropiată primărie. 
 
Salvamontiştii, plătiţi cu 35 de lei pentru o zi de muncă
 
În caz de accident în zona de munte, forţelor ISU trebuie să li se alăture salvamontiştii, cei mai în măsură să intervină şi printre primii ce ar trebui anunţaţi, pentru că ei cunosc cel mai bine zona, căile de acces şi modalităţile de comunicaţie în zonele greu accesibile. Din fericire, Salvamont Argeş a fost dotat, de-a lungul timpului, cu patru ATV-uri şi două snow-mobile cu targă pentru transportul mai rapid accidentaţilor. Din decembrie anul trecut, prin efortul directorului Ion Sănduloiu şi relaţiile de colaborare dezvoltate în ultimii ani cu omologii francezi  din Savoia, are în dotare şi un câine specializat în căutarea victimelor avalanşelor. Însă, aşa cum ne-a mărturisit chiar Ion Sănduloiu, directorul Salvamont Argeş,  localizarea şi evacuarea celor implicaţi într-un astfel de accident poate dura destul de mult timp. „Noi avem de acoperit una dintre cele mai vaste întinderi de zonă montană, iar accesul este dificil. Traseele sunt foarte lungi şi terenul foarte problematic, de aceea intervenţia poate dura ore în şir, chiar şi dacă s-ar cunoaşte localizarea exactă“. Ce este de remarcat în mod special în cazul salvatorilor montani este faptul că, spre deosebire de alte instituţii, plătite pentru astfel de acţiuni, ei sunt voluntari şi neretribuiţi pentru acest lucru. Din cei 49 de membrii ai Salvamont Argeş, doar 5 sunt angajaţi ai Consiliului Judeţean, care primesc un salariu. Restul de 44 fac munca de patrulare regulată pe traseele montane, intervin în situaţii de urgenţă şi salvează victime ale accidentelor sau turişti rătăciţi absolut gratis! Singura „recompensă“ oferită de stat este de 35 de lei pentru ziua de acţiune, sumă ce reprezintă doar norma de hrană. 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI