Profesorul Adrian Papahagi, doctor al Universității Sorbona, a scris la o zi după ce a murit academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, la vârsta de 100 de ani, că acesta a fost „un turnător odios” și și-a argumentat acuzaţiile cu o întâmplare chiar din familia sa.
„Despre Constantin Bălăceanu-Stolnici circulă această poveste în familia noastră. Străbunicul meu era profesor la liceul din Silistra, unde bunicul meu (născut în 1921) a apucat să-și dea bacalaureatul. După cedarea Cadrilaterului, familia lor s-a refugiat la Pitești, unde a dat bacalaureatul fratele mai mic al bunicului, Emil (născut în 1923). Boieroaica Bălăceanu-Stolnici căuta un elev eminent care să se pregătească la medicină împreună cu fiul ei, Constantin, zis Muți. S-a interesat și a aflat că unchiul meu era cel mai strălucit elev din cel mai bun liceu piteștean (nu cunosc detaliile) (n.red. este vorba de liceul „I.C. Brătianu), și l-a invitat să învețe pentru medicină alături de Muți, la conacul și pe spezele lor – ceea ce fiul de refugiați strâmtorați, care își părăsiseră în câteva zile casa și avutul, a acceptat fără să clipească.
Tinerii au învățat împreună, au intrat la medicină la București, au devenit doctori cunoscuți, cu o carieră universitară remarcabilă, și au rămas prieteni. Emil Papahagi, elev al lui Theodor Burghele, a ajuns la rândul său profesor, și era unul dintre chirurgii cei mai căutați de la Urgențe și Elias în anii 1950-70. Medicii mai vârstnici de azi își aduc încă aminte de el. Prin 1975 sau 1976 a reușit, nu fără peripeții, să fugă în Germania cu toată familia, și a continuat să practice chirurgia, întâi la Stuttgart, apoi la Kehl.
Din timp în timp, unchiul Emil primea vizita prietenului său, Muți Bălăceanu. Cu timpul, însă, i-a devenit suspectă ușurința cu care călătorea Muți, și mi-a mărturisit că începuse să-l evite, bănuind că e turnător.
Probabil și datorită turnătoriilor lui Muți, tatăl meu nu a mai putut ieși din România socialistă nici până în Ungaria sau Iugoslavia. La rândul lui, în 1988, unchiul Emil nu a putut să participe la înmormântarea fratelui său, Constantin (bunicul meu). Nu spun că toate acestea i se datorează lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, dar vor fi contribuit și turnătoriile lui.
Câte destine va fi marcat în chip asemănător un turnător la Securitate?
Sigur, aceasta e doar o anecdotă. Făcând schița apartamentului lui Vlad Georgescu, directorul Europei Libere, care a fost iradiat de Securitate, Constantin Bălăceanu-Stolnici a contribuit (în intenție, dacă nu și în execuție) la uciderea curajosului disident, ceea ce, evident, e infinit mai grav decât ce am povestit mai sus.
Toate acestea nu le-au menționat cei care s-au grăbit să elogieze un turnător odios. E bine totuși să fie consemnate, ca să nu ne trezim mâine cu vreun institut, un liceu, o aulă sau o stradă purtând numele lui Constantin Bălăceanu-Stolnici.
În rest, Dumnezeu și sufletele celor turnați de el să-l ierte, că au ce ierta!” – a scris Adrian Papahagi, pe contul său de Facebook.
Bălăceanu-Stolnici a colaborat cu fosta Securitate, sub numele conspirative „Laurenţiu” și „Ionescu Paul”, Poliția politică a regimului comunist care i-a finanțat numeroase vizite în străinătate pentru diferite misiuni, aşa cum rezultă din decizia CNSAS din august 2007.
La dosar se află și chitanțe care dovedesc faptul că academicianul a fost recompensat de Securitate: astfel, conform chitanței din 8.02.1966, el a primit suma de 288 de lei „din partea Securității Statului București pentru relațiile furnizate“.
Un raport din 7.09. 1967 consemnează: „Rog aprobați acordarea sumei de 1.000 lei agentului Ionescu Paul pentru deplasarea în străinătate cu scopul de a „rezolva sarcini cu caracter contrainformativ. Nu i se va lua chitanță“.
La 29.04. 1968, se cerea aprobarea cheltuirii sume de 2.000 de lei pentru deplasarea sa în Elveția și Spania. Și un an mai târziu informatorul primea aceeași sumă, tot pentru a se putea deplasa în străinătate.
Informatorul Laurențiu a mai primit bani pentru deplasările la Londra, New York, Canada, primind pentru unele deplasări 4.000 de lei.
