Un sfert din soiurile de nuc din România, create la Mărăcineni

12,794 views

Considerat „Regele pomilor”, nucul se cultivă în special pentru fructele sale. Dintr-un kilogram de coji verzi de nucă se poate extrage o cantitate de vitamina C egală cu cea extrasă din 10 kg de lămâi. În România, se cunosc 24 de soiuri de nuc, toate omologate, însă, cele mai multe, şase la număr, sunt obţinute la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni. Deşi creşte lent şi intră târziu pe rod comparativ cu alte specii, nucul este foarte longeviv, trăind, în medie, circa 80-100 de ani.

Nucul se cultivă în primul rând pentru fructele sale, care se consumă atât în stare proaspătă, cât şi prelucrate. Valoarea energetică a unui kilogram de miez de nucă este echivalentă cu: 1 kg de pâine, 0,5 kg de carne, 0,5 kg de cartofi, 0,5 kg de peşte, 0,5 kg de prune uscate, 1 kg de pere, asigurând circa 6.364 de calorii. Miezul de nucă este folosit în fabricarea de ulei comestibil şi tehnic, folosit în pictură, fabricarea cernelii tipografice sau a săpunului de lux. Nucile verzi se folosesc pentru dulceţuri, conţinând o cantitate mare de vitamina C, de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale. Practic, dintr-un kilogram de coji verzi de nucă se poate extrage o cantitate de vitamina C egală cu cea extrasă din 10 kg de lămâi.

Odinioară, populaţia de la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lăstari şi scoarţă de nuc pentru vopsitul lânii, al bumbacului si chiar al mătăsii, fiind considerate vopsele netoxice şi deosebit de rezistente la decolorare. Frunzele de nuc verzi puse la macerat în petrol lampant constituie un bun unguent în tratarea reumatismului. Miezul de nucă este indicat pentru diabetici şi pentru completarea regimului alimentar vegetarian. Şi lemnul de nuc este foarte apreciat datorită calităţii sale superioare la fabricarea mobilierului de lux, în industria automobilelor de lux şi în industria aeronautică. Florile sunt folosite în popor, sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea și însănătoșirea părului, dar și a pielii capului.

Argeşean, Muscelean sau Mihaela sunt câteva dintre numele soiurilor obţinute la Mărăcineni

Deoarece altoirea nucului este o problemă greoaie, în România se obţin puieţi de nuc din soiuri selecţionate. O parte dintre soiurile româneşti de nuc, şase la număr, cele mai multe din ţară, sunt obţinute în cadrul Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni.

Argeşean – este un soi de nuc viguros, productiv, rezistent la ger. Perioada de înflorire este semitârzie, de tip protandru. Fructul este de formă rotundă, cu greutate medie de 14 g, cu un randament în miez de 51,8%. Maturarea acestui soi are loc în a doua decadă a lunii septembrie.

Bratia – este un soi de nuc viguros, productiv şi rezistent la ger. Fructele sunt mari, de formă ovoidală. Perioada de înflorire este semitimpurie, de tip protogin. Fructul este de formă ovoidă, cu greutatea medie de 13,8 g şi cu randamentul în miez de  48%. Miezul are un gust foarte bun, conţine lipide şi proteine. Maturarea se face în prima jumătate a lunii octombrie.

Jupâneşti – este un soi de nuc semiviguros, productiv, cu rezistenţă bună la atacul bolilor specifice şi la ger. Greutatea medie a fructului de 11,2 g, cu randamentul în miez de 51,9%. Maturarea are loc în prima jumătate a lunii octombrie.

Mihaela – este un soi de nuc viguros, productiv, cu rezistenţă foarte bună la ger şi la atacul de antracnoză şi bacterioză. Nuca este de formă sferică, cu greutate medie de 12 g, cu randamentul în miez de 50%. Maturarea are loc în prima jumătate a lunii octombrie.

Muscelean – este un soi de nuc viguros, productiv, cu fructificare şi pe lăstarii laterali şi cu rezistenţă foarte bună la ger şi la atacul bolilor specifice. Perioada de înflorire este semitârzie, de tip protandru. Maturarea are loc în a doua decadă a lunii septembrie.

Roxana – este un soi de nuc viguros, productiv, rezistent la ger, tolerant la boli. Maturarea are loc în prima jumătate a lunii octombrie.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI