Să redescoperim Piteştiul! Parcul Trivale, ornat cu copaci cumpăraţi de la un conte austriac

3,990 views

Deşi Piteştiul are şi Ştrandul şi Parcul „Lunca Argeşului”, mare parte dintre piteşteni preferă, de ani de zile, Pădurea Trivale, cu umbra, răcoarea şi aerul curat. Însă puţini dintre cei ce aleg să facă o plimbare de week-end pe acolo ştiu cu adevărat istoria acestui parc sau cât de frumos a fost odată, câtă grijă au acordat autorităţile vremii construirii şi amenajării acestei oaze de verdeaţă.
Nu a fost un parc ca oricare, cu câţiva copaci plantaţi la întâmplare, ci o adevărată operă de artă, construită după planurile artistice ale unuia dintre cei mai celebri arhitecţi peisagişti, Edouard Redont, cel care a mai amenajat şi Parcul Carol din Capitală, celebrul Parc Romanescu din Craiova şi grădinile Castelului Perticari de la Izvoru. Iniţiativa i-a aparţinut primarului Piteştiului din primii ani ai secolului XX, Eftimie Ionescu, şi a beneficiat de sprijinul prefectului de Argeş al vremii, Mihail Manolescu. Însuşi Nicolae Iorga, în mai multe rânduri vizitator al oraşului, scria atunci despre parc: „Afară de grădina din centru, Piteştii au una dintre cele mai frumoase plimbări din ţară. Pe o şosea bine întreţinută, te ridici printre chioşcuri cochete… spre schitul Trivale …”.

Copacii ornamentali au fost comandaţi în Austria de la contele Thedeus Graf Lubenschi
Construcţia Parcului Trivale a început în 1900, cu amenajarea terenului care, mai apoi, avea să fie transformat în zonă de promenadă. În timpul lucrărilor pentru „rânduirea“ şoselei care trecea pe lângă Schitul Trivale, a fost găsită şi pisania bisericii, care dovedeşte fără putinţă de tăgadă că data sfinţirii acesteia a fost 8 septembrie 7207, adică 1698.
Lucrările au continuat cu plantarea unor arbori speciali, care au fost aduşi pe comandă tocmai din Austria. Astfel, Primăria a comandat de la contele Thedeus Graf Lubenschi, pe data de 16 martie 1902, 25 bucăţi brad, 1.000 bucăţi pin de Austria, 100 pini rigidă, 25 pini cembra, 100 pini albi, 100 molizi, 20 măslini sălbatici şi 100 bucăţi paltin.
Pentru a aduce zona la dimensiunile unui parc pe măsura numărului piteştenilor aşteptaţi la plimbare, Primăria a cheltuit însemnate sume de bani cu exproprierea pentru utilitate publică a mai multor terenuri de la diverse persoane, pe care le-a cumpărat.
În 1903, edilii au apelat la arhitectul peisagist E. Redont, a făcut un plan de înfrumuseţare a parcului, apoi a comandat în străinătate alţi copaci ornamentali pentru a fi plantaţi. De menţionat că, în acelaşi timp, arhitectul francez lucra şi la amenajarea Parcului Carol din Bucureşti, care a fost construit special pentru a găzdui, în mod special, „Expoziţia Generală Română, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a M.S.R Carol I”. Acelaşi maestru se ocupase, chiar înainte de a face Trivalea, de Parcul Romanescu din Craiova, cel de-al treilea parc ca mărime din Europa, iar planul întocmit el primise Medalia de aur din partea juriului de specialişti în cadrul Expoziţiei universale de la Paris (1900).

Vara pluteau bărcuţe pe lac, iarna – se transforma în patinoar
Lucrările la amenajarea parcului au continuat câţiva ani, iar, 10 ani mai târziu, un alt arhitect renumit din Bucureşti, arhitectul Pinard, s-a oferit şi el să înfrumuseţeze zona Trivale.
Zidurile de sprijin care consolidează diferitele taluzuri, rezultate din construcţia noilor alei sau pentru a preveni alunecarea terenurilor, erau înfrumuseţate şi ele prin acoperirea cu plante agăţătoare, după planurile peisagiştilor.
Pentru a mări din nou parcul, pe 20 ianuarie 1912, Ministerul de Război cedează din proprietatea sa comunei Piteşti, din terenul cazărmii Reg. 6 artilerie, 162 metri pătraţi pentru realizarea unui rond care să înfrumuseţeze intrarea în parc prin faţa cazărmii, în schimbul unei suprafeţe egale cedată de primărie pentru mărirea curţii Reg. 6 artilerie. Astfel, în 1912 suprafaţa Parcului Trivale ajunsese la 10 hectare.
Nu doar vegetaţia luxuriantă era punctul de atracţie pentru plimbăreţii Piteştiului, ci şi restul de construcţii şi amenajări. Astfel, în 1914, I.G. Buţănescu, comerciantul din Piteşti care câştigase licitaţia pentru arendarea lacului amenajat de primărie, plătind 250 de lei pe an chirie, comanda mai multe bărcuţe la şantierele de la Turnu Severin. De asemenea, pe lacul respectiv, în timpul iernii, se amenaja patinoar.

Schitul Trivale, primul loc de popas pentru capul lui Mihai Viteazu
Un alt obiectiv în jurul căruia fusese conturat parcul, era Schitul Trivale, el însuşi având o istorie extraordinară. Acesta este un monument istoric şi datează din secolul al XVII-lea, fiind construit sub păstorirea mitropolitului Varlaam între anii 1672 si 1674, fiind finalizat mai târziu, 1678-1688. Biserica schitului a fost pictată de Ioasaf Grecu, în anul 1731. Iniţial aici a existat o biserică din lemn, însă pe locul acesteia a fost construită ulterior biserica din piatră şi cărămidă de astăzi, iar cele 64 de trepte ce urcă spre biserică au fost cioplite în piatră de Albeşti. Legenda spune că în acest schit ar fi fost adăpostit capul domnitorului Mihai Viteazu (1593-1601), care era adus din Transilvania spre Mânăstirea Dealu. Existenţa în biserică a unui tablou, aşezat pe masa de prinoase, care o înfăţişează pe Doamna Stanca ţinând în mână capul domnitorului pare a certifica această poveste. În plus, este dovedit istoric că Doamna Stanca avea numeroase proprietăţi în jurul Piteştilor, inclusiv Pădurea Trivale, deci ipoteza prezenţei sale aici este foarte plauzibilă.

Comments

comments