Bucăţelele de prescură sau de pâine, împărţite la finalul Sfintei Liturghii, poartă denumirea de „anafură”, fiind binecuvântată la momentul cântării Axionului. Preotul săvârșește aceasta făcând cu vasul de anafură semnul Sfintei Cruci înaintea Sfântului Disc și a Sfântului Potir, zicând: „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvântează, Doamne, pâinea aceasta, anafura sfinților Tăi”.
Se oferă credincioșilor care nu au luat parte la Împărtăşirea comună din Sfântul Potir la Sfânta Liturghie. Acest lucru se înţelege din însăşi etimologia termenului „anafură”, care în limba greacă se numeşte „antídoron” (în loc de Dar).
Bine de ştiut este faptul că anafura nu înlocuieşte Sfânta Împărtăşanie, folosul primirii Darurilor Euharistice fiind nepreţuit. Neputinţa credincioşilor de a se cumineca de fiecare dată atunci când se săvârşeşte Sfânta Liturghie a determinat Biserica să instituie practica împărţirii anafurei, ca element de mângâiere și binecuvântare a credincioşilor care nu s-au împărtăşit. Anafura se ia pe nemâncate, ca jertfă în participarea noastră la Sfânta Liturghie, precum și drept cinstire faţă de cei care, tot pe nemâncate, primesc Sfânta Împărtăşanie.
Consumarea anafurei este interzisă credincioşilor care au oprire de a o consuma, catehumenilor, dar şi tuturor celorlalţi care se află în afara (trupului) Bisericii, aşa cum precizează Canonul al VIII-lea al Sfântului Teofil al Alexandriei şi al X-lea Răspuns Canonic al Sfântului Nichifor al Constantinopolului.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
(sursa: ziarullumina)
